Jurnal de vacanta – Olanda

By Andra On Jun 15, 2011

Ziua 1 – sosirea

Am plecat de pe Otopeni cu KLM flight via Amsterdam. Am ajuns in cca 3 ore la
aeroportul Schiphol (se citeste Skipl) – unul dintre cele mai mari aeroporturi
din Europa de Nord. Situat la doar 16 km sud-vest de la centrul orasului
Amsterdam, aeroportul ofera o legatura excelenta cu transportul rutier si
feroviar. Exista trenuri (InterCity-ul e cel mai rapid si la acelasi cost cu
celelalte) care transporta pasagerii direct la Gara Centrala Amsterdam in doar
15 minute.

Noi am luat trenul catre Leiden, deoarece aici se afla gazda
noastra, un prieten din facultate. Leiden este un oras universitar fermecator,
aflat la jumatatea distantei dintre Amsterdam si Haga, un loc animat in special
seara, cu multe restaurante dragute raspandite pe canalele ce strapund
orasul.

Este vestit pentru aspectul sau tipic olandez dar si pt ca aici a fost
infiintata prima universitate olandeza, in anul 1575. Seara am facut un tur prin
centrul acestei localitati situate pe bratul Oude Rijn (Rinul Vechi).

Aici am aflat ca desi Olanda se numeste tara lalelelor, aceste flori nu sunt
originare de acolo si nici olandezii nu au fost primii din lume care au cultivat
lalelele. Se pare ca acestea au aparut undeva prin nordul Chinei si sudul
Europei, mai exact in Turcia unde au inceput sa fie cultivate doarece sultanului
Suleiman I (1494-1566) ii placeau foarte mult, ele devenind in scurt timp un
simbol al bogatiei. Primii bulbi au fost adusi in Olanda de catre Clusius si
plantati in gradina botanica din Leiden.

Cum s-au imbogatit o parte din olandezi in timp ce altii au saracit subit din
cauza obsesiei lor pt lalele, puteti afla de pe acest blog: http://gabyytza.blogspot.com/2009/03/istoria-lalelelor.html
; eu am aflat din Leiden.

Un lucru fascinant de vazut sunt campurile din afara oraselor care la ei sunt
cultivate cu bulboase in timp ce la noi predomina paioasele. Altul ar fi
segmetarea naturala a parcelelor cultivate sau a pajistilor cu iarba prin
intermediul canalelor de apa peste care se putea trece doar prin deschiderea
unor poduri cu portite. Vacutele pasc linistite in timp ce proprietarii nu stau
cu grija pierderii lor.

Ziua 2

Amicul nostru avea in dotare 3 biciclete (lucru foarte obisnuit printre
olandezi), asa ca nu am refuzat propunerea lui de a face impreuna o excursie pe
malul Marii Nordului in localitatea Noordwijk (se citeste
Nordvaik). Ce nu am stiut initial a fost ca distanta era de 15 km, ceea ce a
fost cam prea mult pt niste neobisnuiti cu acest vehicul. A doua zi sufeream de
dureri la genunchi si in partea dorsala , dar nu am regretat experienta acestei
plimbari (singura de altfel).

Partea buna e ca in Olanda exista piste speciale pentru biciclete, chiar si
in afara oraselor, lucru ce ne-a permis sa circulam in siguranta. Peisajul era
impartit cam asa: apa/canal, sosea/autostrada, pista biciclete si campul cu
pajiste pline de vacute, parcelat de fire inguste de apa. Pitoresc.

Pe drumul catre mare am mai admirat vilele olandezilor bogati, cu terenuri
situate chiar pe marginea apei/canalului, frumos amenajate, cu flori si tot
soiul de obiecte decorative. Barcuta nu lipsea de la nici unul, fiind agatata in
poarta. Din cate am inteles o astfel de resedinta costa de la 500.000 euro in
sus.

La Marea Nordului am ajuns pentru a doua oara in viata (prima a fost la
Gdansk in Polonia, cand eram copil de scoala generala). Apa era gheata, insa
plaja generoasa, larga, cu un nisip mai roscat ca al nostru si foarte foarte
fin. Interesant, aici am vazut si cules scoici albastre, cu forma alungita,
dreptunghiulare, neintalnite la marea noastra. Zilele cu soare si caldura sunt
destul de rare aici, asa incat tot olandezul iese afara la plaja sau in parcuri,
am vazut familii intregi pe biciclete, chiar si bebelusi dusi in cosulete si
protejati cu umbrelute.

Ziua 3

Am dedicat o zi intreaga pentru parcul cu flori Keukenhof,
situat in apropierea orasului Lisse undeva intre Amsterdam si Haga – se
considera a fi cea mai mare gradina de flori din lume, cu o suprafata totala de
32 ha din care cred ca vreo 2-3 ha sunt pentru turisti. Aici sunt milioane de
lalele, hibrizi pe care rareori ai ocazia sa ii vezi.

M-au lasat cu gura cascata pavilioanele cu aranjamente florale deosebite si
in special pe cel al orhideelor. Am asistat la un demo live de ikebana, de unde
am retinut cateva idei interesante. Din Leiden am luat un autobuz special pentru
aceasta destinatie si am platit cca 17 euro de persoana (transport plus intrarea
in parc). Am fi vrut sa cumparam bulbi de aici insa in luna Mai acestia sunt
toti plantati, asa ca singura varianta era sa-i comandam pentru ca in august sa
ne fie expediati.

Ziua 4

Ne-am propus sa petrecem 3 zile vizitand capitala Olandei dupa ce
am cumparat cardul turistic „I am Amsterdam City”.
Recomand oricarui turist sa il achizitioneze pentru a beneficia de gratuitati la
transportul local si cca 50 muzee, free boat cruise, discounturi sau free gifts
la diferite puburi. Noi l-am luat de la centrul de informare din Central
Station (Gara centrala) si am achitat 60eu/pers – valabil 72 ore.

Primul obiectiv vizitat a fost Muzeul National
(Rijksmuseum) aflat in Piata Muzeului (Museumplein) la cca 10 statii de
tramvai fata de Central Station si gazduit intr-o cladire istorica monumentala.
Are o arhitectura de mare clasa fiind considerat cel mai mare muzeu din Olanda.
Aici se reunesc numeroase colectii de arta, muzeul beneficiind si de foarte
multi restauratori de mare valoare. Muzeul gazduieste lucrari ale pictorilor
olandezi, dar are si o colectie de arta asiatica. Cel mai cunoscut dintre toti
artistii ale caror panze sunt expuse este Rembrandt Harmenszoon van Rijn, mai
cunoscut Rembrandt, pictor olandez ce a trait in sec. XVII. Este cel mai
important pictor olandez si autor in special de portrete si autoportrete
(singurul artist care si-a pictat chipul de 50 ori), mai putin peisaje.

Cea mai renumita lucrare a sa este “Rondul de noapte”, o panza
foarte mare ca dimensiuni care abia incape pe un perete intreg: are cca 360×460
cm. Uimitor este faptul ca prin sec. XIX, personalul muzeului a taiat putin din
panza, ca sa incapa in rama destinata ei. Tabloul, care valoreaza cateva
milioane de euro (!) infatiseaza schimbarea garzii la palat si ceea ce a frapat
in epoca a fost senzatia de miscare pe care o lasa imaginea. Pana atunci se
creasera portrete care, desi in miscare, lasau impresia de static.

Acestei panze i s-a dedicat un film, „Rondul de noapte”, al carui
regizor sustine ca tabloul contine mesaje ascunse si ironizeaza politia vremii,
insinuand ca unul dintre ei era gay, iar altul afemeiat.

Alte lucrari impresionante sunt diverse alte portrete, dar si cele
reprezentand scene biblice. De exmplu, Petru lepadandu-se de Isus sau Ospatul
lui Baltazar; toate aceste panze ale autorului sunt de dimensiuni mult mai mici
decat Rondul de Noapte.

Alti artisti olandezi ale caror panze sunt expuse la acest muzeu,
sunt Jan Steen sau Johannes Vermeer. Desigur, sunt artisti mult mai putin
cunoscuti (cel putin la noi), dar panzele lor sunt frumoase si merita vazute.
Muzeul mai gazduieste si o biblioteca, cea mai mare in domeniul istoriei artei
din Olanda. Nu ratati deci acest obiectiv turistic.

Vis-a-vis de muzeu, se afla Coster Diamond, fabrica si
muzeul de diamante din Amsterdam. Aici ne-au fost prezentate cele 4
faze ale prelucrarii diamantelor, criteriile pe baza carora se stabileste
calitatea unui diamant (cei 4xC-vedeti poza), culorile existente, zonele unde se
gasesc, etc. In magazin am admirat obiecte cu diamante de valori imense, ceasuri
si bijuterii de pana la 10.000 euro. Luate cu o penseta foarte fina, ghidul de
la fabrica ne-a aratat diamante, incepand de la cele cu nr. mai mic de fete
taiate pana la cel mai valoros diamant dar nu mai mare de o bobita de piper,
care valora exact 10.800 euro.

In acest magazin am intalnit cred cea mai buna vanzatoare din
viata mea, o doamna care a stiut cu mult tact sa-mi arate diferite modele de
inele, cu sau fara discount, chiar in ciuda prostelor discrete ale sotului care
imi spunea in romana ca nu e cazul sa mai continui discutia cu ea. Nu am
cumparat nimic, dar voi ramane cu nostalgia sclipirilor de diamant de la
degetele mele.

Dupa aceasta prezentare a fazelor prin care trec pietrele pana in
faza de diamante extrem de pretioase, ni s-au pus in fata tot felul de modele,
fie inele sau bratari care purtau diamante de toate felurile, modelele si
marimile. La muzeul fabricii am urmarit un istoric al industriei extractiei si
prelucrarii diamantelor si am admirat copii fidela a coroanelor
personalitatilor, inclusiv a reginei Marii Britanii.

A urmat o bine-meritata pauza in piateta cu simbolul touristic “I
am Amsterdam” unde am servit pranzul si ne-am fotografiat pentru o amintire
inedita, alaturi de sute alti tineri.

Dat fiind proximitatea, urmatorul obiectiv a fost Van Gogh
Musem, cu siguranta o alta o experienta unica in cadrul unei vacante la
Amsterdam. Muzeul contine cea mai mare colectie de tablouri ale lui Van Gogh din
intreaga lume, expuse cronologic pe cele 3 nivele ale cladirii. Am fost
impresionata sa aflu cu acest prilej detalii din viata marelui pictor, si lupta
lui pentru afirmarea artistica pana la momentul cand a decis sa-si ia viata, la
numai 37 de ani. Mi-au placut extraordinar de mult panzele reprezentand
primavara, anotimpul meu iubit (colectia Blossom) modul cum a surprins
desfacerea bobocilor si revenirea la viata a plantelor dupa iarna, contrastul
extraordinar dintre albastru-galben, nuante parca neintalnite la alte panze.
Faimoasa Sunflowers este impresionanta prin frumusetea emanata desi in esenta
florile reprezentate sunt departe de a constitui o frumusete perfecta.

Muzeul mai gazduieste si lucrari ale altor figuri marcante ale
secolului 19 (Claude Monet, Emile Bernard, Gustave Boulanger, Jules Breton, etc)
si inceputul secolului 20 (Pablo Picasso).

A urmat o hoinareala pe strazile Amsterdamului,
admirand arhitectura cladirilor (Magna Plaza, faimos shopping center, Muzeul
figurilor de ceara Madame Tussaud – frate cu cel din Londra) din Piata Dam.

Piata Dam este un imens spatiu deschis, unde pe
margini se pot admira cladirile frumoase, oranduite parca la linie, dar fiecare
cu arhitectura ei distincta. Ceva pare sa le uneasca si anume stilul specific
olandez baroc combinat cu cel gotic de exceptie.

In acest loc se zice ca dupa mijlocul sec. 13 a luat fiinta orasul
Amsterdam dintr-un mic sat de pescari. Locuitorii acelor vremuri au construit
aici un mare baraj pentru a stavili cursul raului Amstel. Apoi piata a devenit
cel mai popular loc, in care se aduna urbea pentru diferite manifestari. Insasi
denumirea orasului Amsterdam vine de la numele raulu: Amstel, urmat de “dam” ce
inseamna baraj, pe olandeza. (adica barajul de pe Amstel care este de fapt
orasul.) Aici este de fapt centrul orasului Amsterdam.

Mijlocul pietei Dam este marcat de Monumentul
National – o sculptura in piatra alba, care are la baza niste figuri
alegorice. Acest obelisc a fost dedicat libertatii si eroilor olandezi cazuti in
cel de-al doilea razboi mondial. Am aflat ca monumentul adaposteste 12 urne, cu
tarana din cele 12 regiuni ale Olandei.

Tot aici se afla si impunatorul Palat Regal
folosit de regina pentru evenimente oficiale, vizite sau diferite receptii si
dineuri, ca si marea receptie cu prilejul Anului Nou. Am fi dorit sa-l vizitam,
dar desi bannerele gigante il declara deschis, de fapt vizitarea lui se face
abia incepand cu luna urmatoare.

Ziua 5

Ne incepem a doua zi de vizita in Amsterdam cu forte noi, cu soare
vesel si bucuria unei noi zile de hoinareala. Ulterior urma sa aflam ca va fi
una si foarte deconectanta.

Langa Central Station, urmarind firul raului Amstel catre
stanga, ajungem rapid la Nemo – centrul de stiinta pentru copii.
Inaugrata in 1997, cladirea are forma unei barci imense de culoare verde care
pare sa fi acostata pe soseaua de masini si este proiectata de un faimos
arhitect italian, Renzo Piano. De pe acoperisul cladirii se poate admira
panorama orasului si a portului, vara, acesta se transforma intr-un veritabil
“city beach”.

Nemo inseamna de fapt “nobody”, deoarece aici vizitatorii au
senzatia ca se afla in “no man’s land”, unde fanteziile devin realitate. Copiii,
adolescentii si chiar tinerii pot afla lucruri interesante despre stiintele
exacte si nu numai, distrandu-se in cadrul expozitiilor interactive, veritabile
laboratoare dotate modern. Iata si cateva denumiri care sper sa va dea o idee:
NEMO’s Wonder Lab, Journey through the Mind, Water Worlds, Amazing
Constructions, etc. Cea mai noua sectie este Teen Facts, infiintata in 2006 care
explica adolescentilor ce li se intampla si mai ales de ce, in perioada
pubertatii. Tot aici invata despre sex si ce presupune actul sexual. Au acces
doar cei cu minim 16 ani impliniti; personal aceasta varsta mi se pare totusi
prea mica pentru video-demonstratiile redate aici insa olandezii au o deschidere
mare la acest capitol.

La finalul vizitei am admirat un spectacol de tip „chain reaction”
care a facut deliciul tuturor vizitatorilor. Pentru noi, adultii, aceasta vizita
a fost extrem de distractiva, asa ca va incurajez sa nu ratati acest muzeu
modern, mai ales daca sunteti insotiti de copii.

Langa Nemo am admirat parcul ambarcatiuniunilor navale vechi, care
amintesc de modele vaselor folosite odinioara de flota olandeza.

Plimbarea a continuat cu Hortus Botanicus – una
din cele mai vechi gradini botanice din lume in care se gasesc cca 6000 de
specii de plante. Constituita initial ca si gradina de plante medicinale, in
anul 1638, a fost apreciata la acea vreme deoarece medicina se baza foarte mult
pe tratamentele naturiste. Personal gradina nu m-a impresionat foarte mult
(poate doar o tufa de leustean gigant langa care m-a fotografiat sotul), insa
deliciul a fost dat de Sera cu Fluturi, cea cu cactusi si cea cu plante
carnivore.

Asa cum sugereaza si numele, Hermitage museum
este varianta olandeza a faimosul muzeu cu acelasi nume din Saint Petersburg. Am
bifat si aceasta locatie, desi pentru noi, ca romani, nu a fost de maxim
interes, desi frumusetea materialelor expuse (unele aduse de Tarul Petru) era
evidenta.

Cu mirare am surprins multi vizitatori (in general localnici)
ascultand cu mult interes inregistrarile video despre istoria crestinatatii,
slujbe inregistrate, sau descrieri ale artefact-urilor si a obiectelor de cult
ortodox expuse. In acest muzeu insa am avut revelatia saraciei spirituale a
acestui popor, olandezii au foarte multe biserici parasite, nefunctionale din
lipsa enoriasilor. Acest lucru iese in relief si in alte aspecte ale vietii lor,
dar nu as vrea sa elaborez aici acest subiect.

Itinerariul ales ne-a permis sa intram in “Heineken – The
City” magazine cu obiecte publicitare ales acestui brand, de unde am
ridicat un free gift in valoare de 7 euro si anume un desfacator de sticle in
forma literei “e”. Ni s-a explicat ca pretul e dat de design.

Pranzul l-am servit la un pub minunat numit “La
Place”. Cu siguranta isi merita numele, este locul ideal pentru asa
ceva: pozitie centrala, diversitate culinara coplesitoare, proaspat si bun,
cafea sau ceai gratuit cu cardul de care va ziceam si nu in ultimul rand preturi
bune pentru buzunarele de roman.

Posesorii cardului “I am Amsterdam city” pot admira orasul
calatorind pe canale, gratuit. Exista mai multe companii de transport (cu cardul
doar Blue Boat Company si Holland International se pot alege) si mai multe
puncte de plecare, unul fiind Central Station. O incursiune dureaza 75 minute
iar turistii beneficiaza de acces la un sistem audio gratuit cu explicatii in 4
limbi de referinta, engleza fiind una din ele. Barcile pleaca la fiecare 30
minute, dar in perioadele aglomerate turistic e bine sa ai rezervare. Sotul a
fost incantat sa constatate ca desi design-ul barcilor nu era foarte nou,
tehnica cu siguranta era, ele avand motoare electrice, foarte silentioase ce
permiteau soferilor manevre de mare finete chiar si prin zonele inguste. Credeam
ca dupa ce strabatusem la pas orasul, aceasta croaziera nu imi va aduce noutati.
Asteptarile mi-au fost inselate insa: ghidul audio ne-a dezvaluit multe lucruri
si locuri ne-observate sau nestiute inca, asadar va recomand calduros sa nu
ratati acest tur.

Ziua 6

Deja azi suntem mai relxati, am vazut ce era mai important din
Amsterdam, asa ca incercam sa slabim ritmul si eventual sa facem ceva
cumparaturi. Auzisem de Piata AlbertCuyp ca fiind una
importanta a orasului, avand multe produse de oferit si la preturi decente.

Piata este situata pe strada cu acelasi nume, Aelbert Jacobsz Cuyp
fiind un pictor olandez din sec. 17 renumit pentru peisajele redate in lucrarile
sale. Apartinand categoriei “street market” Piata Albert Cuyp este inchisa
circulatiei masinilor, cu multe magazine si tarabe cu care suntem insa
familiarizati caci seamana cu cele de pe litoralul romanesc. Totul se desfasoara
civilizat, organizarea e destul de riguroasa caci spatial nu e foarte permisiv:
piata are multi vanzatori stradali cu legume si fructe, flori, pesti si carne de
toate felurile, totul conferand o splendoare coloristica unica. Daca ajungeti
aici, nu ocoliti Restaurant Wereldeethuis Bazar – pe baza
cardului veti fi rasfatati cu o cafea minunata, Turkish delight, baklava si un
soi de vata din zahar. Merita cu prisosinta o pauza aici: gustul si servirea
sunt ireprosabile.

Strabatem orasul si ajungem in piata plutitoare de
flori. Brusc simturile ne sunt coplesite de multitudinea florala si
diversitatea fiecarui magazin. Cedam si cumparam bulbi de lalele dupa ce
vanzatorii ne asigura ca nu e tarziu sa ii plantam, luam cateva suveniruri,
lalele din lemn ca amintire, galetuse-ghiveci viu colorate pentru camerele
copiilor. Intram si intr-un magazin cu produse lactate care de fapt se limiteaza
doar la vanzare de cascaval cu N gusturi (cu piper, cu usturoi, simplu, mai
dulce sau mai sarat, desigur bune toate). Ma intreb de ce oamenii acestia nu
consuma/vand si branza daca tot au atatea vaci si lapte. Raspunsul se pare ca
are nuanta comerciala: cascavalul rezista mult timp si aduce bani (mai) multi
caci 1 kg costa minim 11 euro.

Amsterdamul este cu siguranta un oras interesant: daca ai cumva
senzatia ca e misterios, imediat iti ofera ceea ce doresti sa vezi sau sa stii.
Admirand cladirile lui minunate dispuse de-a lungul canalelor aparea obsesiv
intrebarea: oare cum arata casele la interior si cum e sa traiesti intr-o casa
pe apa? Ei bine, am aflat ambele raspunsuri.

In zona canalului Herengracht se afla Willet-Holthuysen
museum, o casa donata Primariei orasului prin testament chiar de
proprietara ei, doamna al carei nume il poarta, in anul 1895, si cu conditia ca
ea sa fie intretinuta si deschisa spre vizitare ca un muzeu.

Minunatul card ne permite si aici intrarea gratuita. Intram
curiosi si admiram cu nespusa incantare mobilierul vechi din sec 19, sala de
dans, sala de servit masa cu serviciul de tacamuri pentru 12 persoane deja
asezat, admiram fiecare detaliu si nu contenim sa ne minunam de atata frumusete.
Bucataria ne ofera o idee asupra vietii servitorilor casei, ne imaginam efortul
acestora carand apa calda pentru cada din camera doamnei de la etaj: cata grija
trebuie sa fie avut ca sa nu scape nici o picatura pe pardoseala din lemn natur!
Admiram obiectele de decor si aproape ne lasam pacaliti de o pisica ce pare sa
toarca langa semineu: este de fapt una impaiata ce reda sunetele intocmai uneia
reale. Gradina are inca design-ul specific sec 18, candva a avut si un grajd de
cai – ce mai, calatoria in trecut este completa!

Hendrika-Maria este o alta casa-muzeu, de asta data
plutitoare. Intram in ambarcatiunea cu rol de locuinta si suntem placut
surprinsi sa primim un pliant cu descrierea in limba romana (singurul muzeu din
Amsterdam care ne-a oferit asa ceva, felicitari proprietarului pentru
inspiratie!). Desi redus, spatiul este foarte bine organizat, orice coltisor are
utilitate, sotul si cu mine ne dam coturi vazand cat de mici sunt paturile
copiilor. Ai nostri sunt cu siguranta prea rasfatati! In prezent o astfel de
locuinta nu este mai ieftina ca una fixa cum era acum cativa ani, pretul de
achizitie nu este deloc mic, casa incat se poate spune ca a devenit un lux sa
detii asa ceva. In Amsterdam sunt acum cca 1200 de house boats.