Adolescentul: Ghid pentru parintiCopilul (3-7 ani)Parenting

De ce mamele sunt atat de suparate si nervoase mai tot timpul?

By Andra Last updated Jan 25, 2021

Cineva își lasă pantofii pe hol și aproape că te împiedici în timp ce duci un coș de rufe la mașina de spălat. Altul a uitat să tragă din nou apa la toaletă… Începi să fierbi. O factură pe care ai uitat să o plătești are acum notă de întârziere. Temele au fost uitate pe tejgheaua din bucătarie… chiuveta este ca prin minune iar plină, iar hainele copiilor par sa fie aruncate peste tot… Buzele tale sunt strânse. Respiră…

Apoi, mai târziu, seara, gătești cina, deja supărată, știind că nu le va place ceea ce ai făcut și ești împușcată în spate cu un pistol nerf.

Tu explodezi. Îți arunci spatula în chiuvetă, smulgi arma nerf din mâinile fiului tău și simți că flăcări fierbinți Îți ies din ochi.

Apoi, îi vezi umerii scufundați. Se îndepărtează, întrebându-se de ce mama nu poate fi distractivă uneori.

Îmi amintesc că am crescut și am văzut-o pe mama mea fierbând de furie, pufnind de frustrare, deoarece nu reușea niciodată să termine ce își propunea. Și apoi, în cele din urmă, ar fi clacat din cauza unei grămezi de rufe murdare sau a unei cine irosite pe care am refuzat să o mâncăm. Nu înțelegeam de ce îi pasă atât de mult dacă paturile erau făcute înainte să ieșim din casă sau dacă bucătăria era curată. Dar, Doamne, cât de mult o înțeleg acum.

Te-ai întrebat vreodată de ce atât de multe dintre noi suntem mame supărate?

De ce tatăl vine acasă o zi lungă de lucru și poate fi vesel și distractiv… Dar este aproape ora de culcare și iar îi agită pe copii!

Sunt infracțiuni minuscule – mici momente de-a lungul zilei care par a fi slăbiciuni personale, dar acestea se construiesc și se construiesc până când vulcanul erupe. De ce suntem atât de supărate?

Ei bine, iată adevărul: pentru că acea emoție vine dintr-un loc ce a fost rănit.

Știai asta despre furie? Că este de fapt un semn al altceva? Potrivit Psychology Today, furia nu este „aproape niciodată o emoție primară”. Articolul continuă să explice că această emoție are adesea diferite sentimente primare care stau la baza ei, cum ar fi „senzația de ignorare, lipsită de importanță, devalorizată și neputincioasă”, printre altele.

Are sens, nu? Pentru că ne simțim neapreciate, neglijate și, sincer, invizibile uneori, ajungem să scuipăm foc asupra celor dragi.

Muncesc din greu în fiecare zi pentru a-mi menține casa ordonată, pentru a găti mese sănătoase pentru a ne alimenta corpul și pentru a spăla, usca și aranja hainele tuturor, astfel încât să se poată îmbrăca cu toții dimineața. Spăl toaletele și pliez păturile și aspir covoarele. Le reamintesc să-și facă temele și să-și spele corpurile.

Deci, atunci când oamenii pe care îi iubesc – oamenii pentru care fac toate astea – intră în casă și își lasă lucrurile acolo în ușă și nu pun nimic deoparte, lasă bucătăria ca după război, lasă grămezi de haine murdare și ambalaje de Twix sub paturi,canapea etc, sunt supărată. Dar adevărul este că simt o serie întreagă de alte lucruri.

Iată următoarea parte – o parte importantă – nu vreau să fiu “vulcanul” familiei și să explodez asupra lor. Așadar, vreau să-și facă partea, pentru a răspunde nevoilor mele, astfel încât să nu mă simt devalorizată în propria mea casă, pentru a evita să fiu pasiv-agresivă și să mă aștept să-mi citească gândurile.

Pentru că nimeni nu merită să trăiască într-o casă plină de mânie – nici ei și nici eu.

De cele mai multe ori, pot face ceva în legătură cu furia mea. Pot să mă plimb sau să mă duc într-o cameră liniștită, să inspir și să-mi dau seama ce naiba se întâmplă. Trebuie să sap sub furie și să găsesc cauza principală – Sunt epuizată? Sunt copleșită? Trebuie să-mi dau seama ce mă face să furioasă în acel moment și apoi să abordez cum să mă descurc.

Nu este o metodă infailibilă pentru prevenirea izbucnirilor furioase. Trebuie să acceptăm că toată lumea are o zi proastă din când în când și vom fi iertați. Dar dacă te simți frecvent frustrată ar putea ajuta să faci un pas înapoi și gândește-te la ce se întâmplă cu adevărat. Și dacă poți evalua emoția inițială – poate te simți neapreciată sau de-a dreptul invizibilă, sau poate că ai nevoie disperată de odihnă – atunci discută cu familia.