Sosirea unui nou nascut este de multe ori cea mai dramatica schimbare din viata unui copil mic, iar in cazul in care aceasta tranzitia nu este tratata cu sensibilitate si empatie, unii copii vor avea dificultati in recastigarea “teritoriului”. In joc se afla o relatie sanatoasa cu copilul si fratii/surorile acestuia, precum si sentimentul de securitate si de sine.
Iata cateva puncte-cheie care nu trebuie sa le treceti cu vederea:
1. Asteptari rezonabile
Un copilas nou determina o schimbare majora in dinamica familiei. Nu conteaza diferenta de varsta dintre ei, realitatea acestei schimbari este resimtita ca o pierdere. Copiii simt de multe ori durere, tristete si, uneori, furie sau vinovatie, dar mai ales teama de a nu pierde iubirea parintilor. Coplesit de acest amestec tumultos de emotii, care sunt aproape imposibil de inteles pentru un copil mic (mult mai putin articulat), acesta actioneaza printr-un comportamanet adesea agresiv si modificari extreme ale dispozitiei. Copiii au nevoie de asigurarea parintilor, de iubire si empatie, mai mult decat oricand.
2. Incurajarea exprimarii sentimentelor
Exista o serie de moduri importante prin care parintii isi pot ajuta copiii sa-si exprime sentimentele intr-un mod sanatos:
A. Atunci cand copiii actioneaza mai agresiv in prezenta bebelusului – in locul afimartiei “Nu este voie …”), indicat este sa ii vorbiti copilului si sa il intrebati: “Esti suparat ca bebelusul este aici? Mi-ar placea sa stai in brate la mine, nu sa sari pe pat langa surioara ta, sa nu va raniti.”
B. Adu in discutie cat de des posibil subiectul sentimentelor negative: “A fi o sora mai mare este foarte greu uneori. Este normal sa te infurii, sa te simti trista, suparata, sau sa iti faci griji pur si simplu. Daca simti asa ceva, poti sa imi spui. Voi intelege intotdeauna, pentru ca va iubesc si doresc sa va ajut.”
3. Dar de ce sa vorbim de elemente negative atunci cand copilul meu pare in regula?
Unii copii par sa se adapteze usor si rapid la viata de frate/sora mai mare. De ce sa ne gandim la probleme care nu exista? In opinia noastra, copiii care par a fi mai toleranti si mai dispusi sa accepte aceasta schimbare, au nevoie de mai multa incurajare pentru a-si exprima sentimentele negative. Daca aceste sentimente nu sunt abordate si exprimate, acestea sunt internalizate. Este posibil sa aveti un copil cuminte, dar sunt sanse bune sa sufere in interior.
4. Evita comentariile care induc vinovatia
Atunci cand parintii asteapta un al doilea copilas, prietenii si rudele vor comenta adesea … “Oooh, pariu ca de abia astepti sa fi sora mai mare!” Usor, usor, va simti ca centrul atentiei tuturor s-a mutat spre noul copilas ce va veni. Viitorul se simte nesigur si are nevoie de cineva care ii intelege durerea.
5. Nu judeca
Cand etichetam un comportament “nu este frumos”, “rau” “urat”, copiii o iau personal. Nu este numai comportamentul categorisit rau – ci si ei… Deci, atentie la cuvinte!
6. Diminuati tensiunea si imbratisati galagia
Al doilea copil se naste intr-un mediu cu totul diferti fata de cel al primului copil. Avand un frate/sora mai mare este interesant. Lasati-i sa fie mai zgmomotosi si haotici. Lasa-i sa se joace impreuna daca vor si nu incerca sa ii desparti.
7. Intelegeti nevoia copilului de incredere si autonomie
Cere ajutor ei ori de cate ori este posibil, mai ales in ceea ce priveste ingrijirea copilului. Atunci cand emotiile copiilor nu mai sunt sub control, oportunitatea de a se simti autonomi are un efect calmant. Dar, de asemenea, nu fiti dezamagiti daca copilul va refuza, pentru ca a spune “nu” este, de asemenea, o modalitate de a se simti autonom.
8. Petrece timp de calitate cu fiecare copil in parte
Perioadele de timp petrecute impreuna cu copiii sunt o necesitate, dar aici calitatea conteaza, nu cantitatea. Rezervati-va cel putin 20 de minute pe zi in care sa fiti disponibil doar pentru un singur copil.
9. Incurajati joaca independenta
Un copil care se poate auto-amuza este o binecuvantare, pentru ca joaca independenta creeaza oportunitati pentru parinti sa fie disponibili pentru copilul mai mare, sau invers, pentru copilul mai mic. Organizati un spatiu de joaca special, unde nu este necesara supraveghearea constanta.
10. Respectati nevoia continua a copiilor pentru limite si calm
Copiii au nevoie de dragostea si securitatea noastra, acum mai mult ca oricand. In loc sa ii spuneti sa lase bebelusul in pace ca trebuie sa doarma, ii puteti spune: “Poti sa stai langa mine in liniste in timp ce iti adorm fratiorul/surioara.” Nu va fi mereu usor… Cel mai important e ca va trebui sa intervenim cu mult inainte sa ne pierdem cumpatul spunand “nu este frumos”, “nu este bine ce faci” si cu toata increderea, calmul, rabdarea si empatia pe care o putem aduna in noi, sa ii explicam situatia.
