Pediatrii recomanda ca bebelusii sa doarma cu mamele lor cel putin in primii trei ani, pentru o dezvoltare optima a creierului – bebelusii care dorm in patuturile lor au creiere mai mici si un atasament nesigur.
La fel ca toate mamiferele, oamenii au dormit cu copiii lor de milioane de ani. Bebelusii au o dorinta innascuta de a ramane in contact permanent cu ingrijitorii lor pentru supravietuire.
In cea mai mare parte a lumii, norma pentru copii este totusi sa doarma cu parintii si / sau bunicii pana la adolescenta. Dar in lumea occidentala, parintii trebuie sa tina pasul cu ritmul rapid al vietii si sa nu lase copiii sa ii incetineasca. Ei au nevoie de 7 – 8 ore de somn neintrerupt, astfel incat sa duca copilul la cresa si apoi sa mearga la servici. Asa ca, bebelusii sunt pusi intr-o “cusca” roz intr-o alta camera, astfel incat parintii sa nu fie treziti de fiecare sunet sau miscare.
Parintii sunt avertizati de medici ca “antrenamentul de somn” va fi foarte greu in primele doua saptamani, dar daca nu cedeaza la strigatele bebelusilor, in cele din urma, cei mici vor renunta si vor dormi noaptea.
Dar dr. Nils Bergman, specialist in neurologia perinatala si fondator al miscarii Kangaroo Mother Care, spune ca, fiind separati de mamele lor toata noaptea, este extrem de stresant pentru bebelusi si le catuseaza dezvoltarea creierului.
Stresul si lipsa somnului dauneaza dezvoltarii creierului bebelusului
De asemenea, dupa ce copiii plang noaptea si par sa se culce inapoi, ei nu beneficiaza de un somn odihnitor, ceea ce este esential pentru dezvoltarea creierului.
Bergman a monitorizat 16 sugari in timp ce dormeau pe pieptul mamei lor si apoi in patutul lor, singuri. Ritmul cardiac si respiratia neregulata au aratat ca au fost de trei ori mai stresati atunci cand dormeau singuri. Studiul a aratat o crestere de 176 la suta a activitatii autonome si o scadere de 86 la suta a somnului linistit in timpul separatiei materne.
Un copil este capabil sa raspunda intr-un mod sanatos la perioade scurte de stres, spune Bergman.
Stresul tolerabil si stresul toxic
Stresul poate fi destul de sever, dar daca mama este tot timpul acolo pentru a-l mangaia si calma, nu exista nici un rau pentru creierul copilului. Acesta se numeste “stres tolerabil”.
Apoi, exista “stres toxic”. Nivelurile ridicate de hormoni de stres pentru perioade lungi de timp, sunt toxice pentru neuronii care fac munca creierului. Cortizolul hormonului de stres face ca mai multi neuroni sa moara la o rata mai rapida. Acest lucru perturba si deranjeaza caile de dezvoltare si circuitele. Suferind de stres prelungit dupa nastere, creierul bebelusului este masurabil mai mic un an mai tarziu.
Singura diferenta dintre stresul toxic si cel tolerabil este absenta sau prezenta mamei / tatalui.
Atunci cand bebelusii sunt separati de mamele lor pentru o perioada considerabila de timp, ei o interpreteaza ca o stare de urgenta, spune Bergman. Ritmul cardiac si tensiunea arteriala cresc si isi misca mult bratele si picioarele, plangand pentru a obtine atentia mamei lor. Acest lucru utilizeaza o multime de energie pe care copilul ar trebui sa o foloseasca pentru a creste.
Bebelusii separati cu numai un metru de mamele lor, asezati langa patul parintilor, au aratat un nivel dublu de cortizol. Hormonii de stres provoaca uzura in timp, afectand celulele si organele.
Atasamentul nesigur si problemele societatii
“Dar mai teribil este ca, copilul se simte abandonat si simte ca trebuie sa invete sa se descurce singur”, spune Bergman, deoarece nimeni nu-i satisface nevoile.
“Daca semnalele de protest ale bebelusului nu sunt luate in considerare, bebelusul poate intra intr-un mod de aparare a energiei care scade ritmul cardiac si temperatura, pentru o supravietuire prelungita”, scrie sotia lui Bergman, Jill Bergman, pentru un articol publicat in Breastfeeding Today. O etapa finala a apararii se numeste disociere, in care bebelusul “rupe legatura” – creierul copilului este legat de caile emotionale, adaptandu-se pentru a face fata unei “lumi periculoase, in care nimeni nu ma iubeste”.”
Un articol din Psychology Today, sustine ca lasarea bebelusului sa planga, dauneaza interconexiunilor neuronale – sau sinapselor – si ii face mai putin inteligenti, mai ingrijoratori, necooperantti si instrainati mai tarziu in viata.
Recomandarile moderne ale Occidentului pentru antrenamentul de somn -lasat bebelusul sa planga si sa se linisteasca apoi singur – provin de asemenea din ideea occidentala ca, copiii trebuie sa fie invatati independenti de mici. “Dar fortarea independentei unui copil duce la o dependenta mai mare”, spune profesoara de psihologie Darcia Narvaez.
In alte societati, parintii au reactionat imediat la orice nevoie a bebelusului. Drept urmare, copiii mici s-au simtit increzatori si destul de competenti sa mearga singuri intr-o padurice, a subliniat Narvaez.
Ea a subliniat, de asemenea, un studiu al sobolanilor cu mame foarte si mai putin iubitoare – “Exista o perioada critica pentru declansarea unor gene care controleaza anxietatea pentru restul vietii. Daca in primele 10 zile de viata au avut alaturi o mama mai putin iubitoare, (echivalentul primelor 6 luni de viata la un om), gena nu se declanseaza niciodata si puiul de sobolan este anxios in situatii noi pentru tot restul vietii, cu excepția cazului in care medicamentele sunt administrate pentru a atenua anxietatea.
Unde doarme bebelusul – eterna dezbatere
Despre unde doarme bebelusul si dormitul bebelusului in pat cu parintii sau doar cu mama este un subiect de dezbatere care a generat numeroase controverse pe Desprecopii.
In timp ce unii specialisti sustin ca exista numeroase avantaje in ceea ce priveste dezvoltarea psihologica a copilului, altii sustin, cu argumente, ca dormitul bebelusului impreuna cu parintii poate fi extrem de periculos, fiind una dintre principalele cauze ale mortii subite.
Dezbaterea este readusa in discutie de un studiu neozeelandez, publicat cu catva timp in urma in revista Pediatrics, SUA. Specialistii avertizeaza asupra riscurilor la care este supus bebelusul care doarme in pat cu parintii, aducand in prim plan o alta problema majora, aceea a respiratiei. Ei considera ca acest obicei pune in pericol viata bebelusului in primul rand prin diminuarea nivelului de oxigen din sange. La aceasta concluzie s-a ajuns in urma unui experiment care a constat in supravegherea a doua grupe de bebelusi intr-o camera cu infrarosii. citeste mai departe aici >
Esti o mamica care are nevoie de sfaturi?
Te asteptam pe forumul mamicilor de bebelusi pentru sfaturi si incurajari: Bebelusul – primele 365 zile din viata unei comori Primele 365 zile si nopti. Casa nou nascutilor DC. Alaptare, colici, ingrijire, baite, nopti nedormite si multa dragoste.
