De la carti, arte, sport si pana la iPad-uri si TV, multi parinti fac tot posibilul sa distreze si sa-si educe copiii.
Dar ce s-ar intampla daca copiii s-ar mai si plictisi din cand in cand? Cum ar afecta asta dezvoltarea lor?
Am inceput sa ma gandesc la plictiseala si copii, cand studiam influenta televiziunii asupra copiilor, din anii 1990. Surprins de lipsa de imaginatie in multe dintre sutele de povesti citite de copiii cu varsta cuprinsa intre 10 si 12 ani, m-am intrebat daca acest lucru ar putea fi partial un efect al vizionarii emisiunilro TV. Aprecierea cercetarilor anterioare au relevat faptul ca televiziunea reduce intr-adevar capacitatea imaginatiei copiilor.
De exemplu, un studiu pe scara larga realizat in Canada, in anii 1980, a comparat copiii din trei comunitati diferite – una cu patru canale de televiziune, una cu un singur canal si una cu nici un canal TV. Cercetatorii au studiat aceste comunitati chiar inainte ca una dintre orase sa aiba in premiera TV, apoi inca o data la o diferenta de 2 ani. Copiii din orasul fara TV au avut abilitati de gandire semnificativ mai mari decat restul oraselor. Acest lucru a fost valabil pana cand a aparut TV-ul – cand abilitatile lor au scazut la acelasi nivel ca si cel al altor copii.
Imaginatia este foarte importanta
Nu numai ca imbogateste experienta personala, dar este de asemenea necesara pentru empatie – ne imaginam in pantofii altcuiva – si este indispensabila in crearea schimbarilor. Semnificatia plictiselii aici este ca, adultii si copiii, de multe ori cad in “vraja” TV-ului – in aceste zile – un dispozitiv digital, pentru a scapa de plictiseala.
La cativa ani dupa studiu, am inceput sa observ profesionisti din domeniul creativ mentionand cat de importanta este plictiseala in creativitatea copiilor, dar si a adultilor. Actrita si scriitoarea Meera Syal, a relatat modul in care isi petrecea vacantele scolare in mediul rural, facand diverse lucruri in afara “sferei obisnuite”, cum ar fi coptul prajiturilor. Plictiseala o indruma sa scrie si un jurnal, lucru ce a ajutat-o in cariera ei.
In mod similar, bine-cunoscuta Susan Greenfield, neurolog, a spus ca isi petrecea timpul desenand si scriind povestiri. Ea inca alege hartia si stiloul in defavoarea laptop-ului.
Activitatile sportive, muzicale si nu numai, pot ajuta in mod sigur la dezvoltarea fizica, cognitiva, culturala si sociala a unui copil
Dar copiii au nevoie, de asemenea, de timp pentru a visa cu ochii deschisi, sa isi urmareasca propriile ganduri si ocupatii, si sa isi descopere interesele personale.
Nu trebuie sa avem un talent creativ sau un intelect special, pentru a beneficia de plictiseala. Doar lasati-va minte din cand in cand sa “hoinareasca” – este important, se pare, pentru bunastarea si functionarea mentala a tuturor. Un studiu a aratat chiar ca, daca ne angajam intr-o activitate low-cheie, sau nepretentioasa, mintea ratacitoare este mult mai probabil sa vina cu idei ingenioase si solutii la problemele ivite. Deci, este bine ca cei mici sa se plictiseasca din cand in cand.
Cum ne ocupam de un copil plictisit?
Parintii adesea se simt vinovati daca copiii se plang de plictiseala. Dar este mai constructiv sa privim plictiseala ca o oportunitate, nu un deficit. Graba cu solutii imediate pentru plictiseala nu este de ajutor. Mai degraba, copiii au nevoie ca adultii din jurul lor sa inteleaga ca, crearea propriilor activitati pentru timpul liber necesita spatiu, timp si posibilitatea de a face mizerie (in limite stabilite de parinti).
Ei vor avea nevoie de unele materiale, dar acestea nu trebuie sa fie sofisticate – lucrurile simple sunt adesea mai versatile. Cu totii am auzit ca un copilul mic ignora cadourile scumpe, in schimb se joaca fericit cu o cutie de carton. Pentru copiii mai mari, o lupa, scanduri din lemn, un cos de lana, si asa mai departe, ar putea fi inceputul multor ore fericire – si ocupate.
Dar, pentru a obtine un beneficiu mai mare din aceste perioade de plictiseala, in general, copiii au nevoie de resurse interioare dar si de cele materiale. Calitati, cum ar fi: curiozitatea, perseverenta, interesul si increderea sa le permita sa exploreze, sa creeze si sa dezvolte competente de inventivitate, observare si concentrare. Acestea il ajuta, de asemenea, sa invete sa nu fie descurajat daca ceva nu functioneaza din prima. Prin incurajarea dezvoltarii unor astfel de capacitati, parintii ofera copiilor ceva de valoare pe tot parcursul vietii.
In cazul in care un copil nu mai are idei de joaca, ofera-i o provocare ce il poate determina sa continue sa se amuze imaginativ. Acest lucru ar putea varia de la cerandu-i sa afle ce fel de mancare le place dinozaurilor de jucarie sau creati o poveste.
Majoritatea parintilor isi doresc ca micutii lor sa fie initiativi si sa gandeasca pentru ei insisi
Dar, umplerea timpului nu ii invata nimic altceva decat dependenta de stimuli externi. Ajutati-i sa isi gaseasca o ocupatie, dar nu le oferiti totul pe tava. Lasati-i sa isi foloseasca imaginatia!
De fapt, exista aici o lectie pentru noi toti. Inchideti toata aparatura digitala (tablete, tv, telefon, etc), nu faceti nimic si lasati-va mintea sa hoinareasca – toti ar trebui sa facem asta mai des.
