Se spune ca primii 7 ani de casnicie sunt cruciali: daca reusesti sa treci cu
bine de pragul celor 7, inseamna ca ai acumulat destula toleranta, destula
empatie si ti-a mai ramas si suficienta iubire pentru a continua relatia cu
sotul legitim. Dar cati dintre noi trec de cei 7 ani? Si ce garantii avem ca in
cel de-al optulea an al casniciei noastre, el nu se va indragosti de blonda de
la trei, sau tu nu vei gasi celalalt suflet pereche, fara de care nu vei mai
putea trai? Nimeni nu mai garanteaza nimic. Traim pe fuga, de la o chenzina la
alta, copiii de cele mai multe ori ne despart in loc sa ne uneasca (putini sunt
tatii care reusesc sa se indragosteasca de propriile odrasle, la fel de mult ca
de mama acestora), tentatiile sunt multe, femeile mai putin rabdatoare. Ce ne
tine impreuna si ce ne desparte? Intre o viata bazata pe compromisuri zilnice,
infinite si una centrata pe propria noastra fiinta, ce alegem?
Atunci cand pasim in fata altarului o facem cu incredere, cu emotie, cu
speranta ca “la bine si la rau, pana cand moartea ne va desparti” nu este doar o
replica banala din filmele americane. Privind in jur, la relatiile celorlalti,
ne spunem ca noi nu vom face aceleasi greseli. Noi nu vom esua. Ne dorim
cu disperare ca relatia noastra sa mearga, ne spunem ca dragostea invinge totul,
dar ne trezim intr-o zi in fata oglinzii, cu lacrimi in ochi, fortati sa
recunoastem ca nu mai e ca la inceput, ca asa nu se mai poate… Uneori, pe calea
pe care mergem ne ratacim unii de altii. Uneori, ne rupem, uitam ce ne tine
impreuna, uitam ce iubim la celalalt sau punem in balante cu talgere inegale ce
e rau si ce e bine.
“CASATORIA MAI ESTE CA PE VREMURI? MAI DUREAZA O VESNICIE? ne putem
baza pe faptul ca vom imbatrani langa sotul, sotia de langa noi?
Sau….totul merge pe principiul – traieste clipa, ca nu se stie ca el/ ea se
uita dupa vecina/vecinul sau mai stiu eu dupa cine? Adica…mai exact..care e
marja de siguranta?” s-a intrebat Alesssia pe forumul “In unul sau in doi…”.
Iata ce a raspuns comunitatea Desprecopii.com:
“Nu exista marja de siguranta, nici pentru noi nici pentru cel de langa
noi. Asta cu “casatoria ca pe vremuri” mi se pare un mit, pe vremuri multe
relatii rezistau pentru ca nu aveau alta solutie. Nu stiu daca resemnarea in
nefericire e chiar de invidiat. Lumea din jurul nostru s-a schimbat, oamenii isi
cer dreptul la fericire indiviuala, femeile sunt mai putin dispuse sa inchida
ochii (in principal datorita independetei financiare) si barbatii se simt mai
putin constransi de societate cand e vorba sa isi schimbe cuibul”.
(Mihuta)
“Casatoria nu mai este ca pe vremuri, pentru ca nu mai sunt acele
vremuri. Eu cred ca un singur lucru este important: daca te casatoresti sa crezi
macar in acel moment ca va dura o vesnicie. Altfel nu are sens.”
(Clover)
“Nimeni nu se casatoreste fara ca sa creada ca va dura o vesnicie… Dar
oamenii se schimba, principiile morale la fel… Stiu cazuri si cu 3-4 casatorii
in nici 10 ani… Dar, zic eu, casatoria dureaza…, cel putin atat timp cat ne
iubim…
Dupa…, tentatii mari, fete mai tinerele, barbati cu mai multi bani
sau mai atenti… Deci,daca nu uitam ce ne-a legat de partener(a), poate
dura….o vesnicie… Dar multi uitam si umblam dupa fluturasi.
“(cmirela35)
“Nu ne putem baza in sensul ca “ne culcam pe o ureche” ca doar acu avem
acte. O casnicie trebuie intretinuta…. cat se poate … cand nu… asta e, nu
a fost sa fie…” (ligia13)
“NU mai este ce a fost, nu mai sunt vremurile alea, dar tot trebuie sa ne
si casatorim la un moment dat si sa trecem prin tot ce ne este dat sa trecem in
viata asta. Nimeni nu ne garanteaza nimic, important este sa credem noi ca e
bine ce facem in acel moment si sa gandim pozitiv, in nici un caz sa stam cu
drobul de sare deasupra capului.” (Bluel)
“Am auzit o noua si inedita interpretare a consacratei formule “pana cand
moartea ne va desparti”. Adica, pana la moartea sentimentelor, nu a
trupului/sufletului.” (Tzuni)
“Inainte fetele erau maritate de familie, cu barbati pe care ii vedeau
prima data, pentru ca asa hotarau parintii. Si relatia dura TOATA viata!!!!! Eu
zic ca nu mai dureaza o viata casnicia pt ca NOI, femeile, suntem mai puternice,
si nu mai acceptam o relatie de dragul aparentelor, sotului care sa ce? Acum nu
depindem de un barbat ca sa putem avea o viata! Mie mi se pare ca acum o
casatorie implica mi multe responsabilitati, tocmai pentru ca nu este garantata!
Eu am cunoscut prea multe cupluri care erau impreuna si se purtau oribil unul cu
altul si totusi nici unul nu putea spune stop. Socrul meu a incercat sa se
sinucida pt ca nu stia cum sa iasa din relatia cu soacra, a reusit pana la urma
sa iasa viu totusi! Asa ca noi am stabilit de la inceput ca vom ramane in
casnicie atat timp cand suntem amandoi fericiti.” (cristiama)
“Casatoria pentru totdeauna nu mai este de actualitate. De ce? pentru ca
se jura stramb in biserica juramintele alea si oamenii nu mai traiesc dupa niste
principii si traditii. La asta se adauga si educatie si libertate prost
inteleasa. Partenerii nu mai sunt dispusi sa mai lase de la ei, sau sa traiasca
impreuna vieti separate de dragul si in numele familiei si al copiilor, pentru
ca in ziua de azi este inutil sa incercci, sa speri…cand sunt atatea optiuni,
cand femeia incepe sa se descurce de una singura, sa devina independenta si la o
adica intransigenta vis-a-vis de anumite scapari ale barbatului cum ar fi
adulterul ocazional sau de durata sau violenta verbala si fizica. Ca o paralela,
nici barbatii nu mai tolereaza delasarea fizica a unor femei, avand la
dispozitie un spectru larg de femei frumoase si ingrijite. Banul sau la o adica
lipsa lui, modul in care se percepe responsabilitatea fata de cel care ar trebui
sa-ti fie sprijin si nu dusman, sunt iar elemente care merg la destramarea
precoce a familiilor, plus lipsa elementaa a unor barbati de a se mula dupa
cerintele femeilor din ziua de azi care vor respect mai presus de avere si
dragoste, stabilitatea mai presus de a fi carpa de sters pe jos a unor masculi
care nu stiu altceva decat sa stea cu organul genital in gura si intre schimbul
butoanelor la telecomanda, in pat, sa mai dea si ordine. Sunt si femei care
insala, femei care nu mai accepta slugarnicia si au pretentia ca barbatul sa
participe 50% la treburile gospodaresti sau cresterea copiilor, asa cum ele isi
aduc aportul financiar.
Femeia de azi nu mai este obedienta, isi spune opiniile si ideile cu
tarie si cu patos.
In ziua de azi nu rezista decat casniciile in care
partenerii au consideratie reciproca si sunt mult mai maleabili cand este vorba
de sarcinile si responsabilitatile pe care le au. Multe casnicii se intemeiaza
total aiurea, parintii nemaiavand acel rol in care ne aleg partenerii cu grija,
dupa zeci de deliberari si pritociri, si copii sa faca asa cum zice mama sau
tata… si apropos, daca inainte barbatul era cel care ii interzicea soacrei sa
mai calce in casa lui, acum femeia este cea care il rupe pe barbat, in marea
majoritate a cazurilor, de influenta nefasta pe care o are fusta mamei. Nu
exista garantii, nici inainte nu existau, insa acum desfacerea casatoriei nu mai
tine de ce crede lumea, sau daca este deacord mama sau tata sau de nde ma duc,
nu la scara la care ne raportam azi, chiar daca sunt si astfel de cazuri.
(dianaintruder)
“Eu cred ca trebuie sa ai convingerea ca va dura pentru totdeauna (cum
zice si Clover), sa simti si sa te comporti ca atare, sa nu pui la indoiala
viitorul comun …si sa fii flexibila in convingerile tale.” (nume)
“Intrebarea asta e ca si aia cu drobul de sare.
Faptul ca exista
accidente pe autostrada nu inseamna ca nu te mai urci in masina in viata
ta. (Adina Iulia)
Forum recomandat:
 | Supereva Forum: |
