Jurnal de calatorie – New York – ep.1

By Andra On Aug 18, 2011

Anul acesta am avut o vacanta extraordinara – pentru prima oara am fost in
SUA – evident e mult de vazut si noi nu am avut la dispozitie decat 3 saptamini,
asa ca am reusit sa grupam si sa vizitam New York, Washington, Boston si
Atlantic City. Am plecat in 4 – adica eu, sotul si cei doi copii (3 si 7 ani) –
am zburat via Londra, cu British Airways, pentru ca avea cel mai mic timp de
asteptare intre zboruri (ceea ce din pacate nu a fost un avantaj la intoarcere,
cind am pierdut conexiunea din Londra pentru ca am plecat cu intarziere din New
York) – pina la Londra se fac 3 ore si 20 minute, iar pina la NY inca 7 ore si
30 de minute (la intoarcere e mai scurt cu aproape o ora).

Noi am avut aranjat de aici hotelul in fiecare
din orasele vizitate – iar intre orase ne-am deplasat cu o
masina inchiriata.

Am ajuns in New York dupa un zbor care a durat toata noaptea
si in care, ca in toate zborurile lungi in care am mai fost, nu m-am putut
odihni cum trebuie (copiii insa au dormit tot zborul de la Londra la NY, fara
problem)… Era ora 11 noaptea, aeroportul insa era relativ liber (respectiv nu
au aterizat multe alte zboruri odata cu al nostru) si dupa controlul de la vama
ne-am luat bagajele si am iesit sa cautam soferul pe care-l angajasem on-line de
la Bucuresti. Intr-un tarziu am dat de el, am incarcat geamantanele si copiii si
am pornit catre hotel Hilton Times Square.

Desi noapte, soselele care duceau catre oras zumzaiau de masini, se mai si
construia, o bucata de sosea era blocata, asa ca ne-a luat ceva timp sa ajungem
la hotel. Si asta fara sa mai punem la socoteala faptul ca soferul nu stia exact
unde era hotelul asa ca am ajuns in Times Square si am inceput sa cautam
adresa la care se presupunea ca se afla acesta. La adresa respectiva era insa
muzeul Madame Tussaud … si in mod clar nu aveam cum sa dormim
acolo…

Cu un ochi cautam hotelul, cu altul deja eram absorbiti de
betia de culori si miscare din Times Square zeci de
reclame luminoase, care mai de care mai atractive, mai colorate, lume
multa pe trotuare, galagie, masini, politie calare…

Ne-am lamurit pana la urma si cu hotelul avea aceeasi
adresa cu muzeul pentru simplul motiv ca imparteau oarecum aceeasi cladire
– lobby-ul hotelului era la etajul 21… iar camerele propriu-zise
incepeau de la etajul 23…

Am cerut o camera cat mai sus (fusesem preveniti de zgomotul
perpetuu din NY) si am capatat una la etajul 28 o camera spatioasa, cu
doua paturi mari (de tipul asta de camera am avut parte in tot periplul
nostru American asa ca toata lumea a dormit foarte, foarte bine!). Si
cum afara era noapte si noi eram obositi, am incercat paturile pe
loc…

In principiu aveam facut un plan de
vizitare (important cand ai multe de vazut si mai si calatoresti
cu doi copii mici) stiam ca avem 6 zile la dispozitie, asa ca de acasa ne-am
facut rezervari la bilete pentru diferite atractii, in principal in incercarea
de a face niste economii (biletele on-line ne-au costat in medie cu 30% mai
putin decit daca le-am fi luat de la fata locului) dar si de a evita cozile
despre care aflasem ca sunt imense…

Prima zi a fost una de acomodare
asa ca de dimineata, dupa ce am luat micul dejun la un Subway (mare greseala,
nu am mai repetat-o!), am luat-o la picior sa vedem imprejurimile. Nu ne-a luat
mult si ne-am pomenit in Madison Square Garden, apoi pe
5th Avenue… urmatorul pas a fost sa luam atutobuzele
Hop-On Hop-Off pe care le-am gasit folositoare in mai toate orasele pe
unde am calatorit.

In NY exista multe linii de felul asta, de la companii diferite,
dar cam toate fac acelasi tur de oras. Noi am luat o linie care pleca chiar din
fata hotelului nostru si care ne-a facut un tur complet. Turul cu autobuzul l-a
ajutat pe Tudor sa si doarma, asa ca el a fost singurul care s-a bucurat de el
intr-un alt fel… Nu am retinut mare lucru din tur mult prea multa informatie
de procesat vizual insa mi-a placut ca in fiecare moment aveam cate un
déjà-vu: recunosteam locuri, cladiri, monumente, magazine – toate atat de
familiare din filmele americane si asta e ciudat si placut in acelasi timp…