Sun-o pe mama!

Niciodată o femeie tânără nu are mai mare nevoie de mama ei decât atunci când
devine ea însăşi mamă. În 9 luni de aşteptare ai vreme destulă să îţi închipui
toate prăpăstiile din lume, să citeşti despre toate nenorocirile care i se pot
întâmpla copilului înainte şi după naştere. Poţi cădea cu uşurinţă în depresii
din cele mai ciudate. Ai timp să te studiezi, să vezi că trupul ţi se schimbă,
că trăsăturile feţei ţi se deformează, că pui kilograme pe care nu ştii când şi
dacă le vei mai da jos, că hainele nu te mai cuprind şi că toate cele pe care le
poţi cumpăra sunt oribile..

Şi atunci ai nevoie de mama ta să te liniştească, să-ţi spună că arăţi bine, că eşti frumoasă şi atunci cand ai ochii umflaţi, când te dor oasele şi nu prea te mai poti mişca… Şi cu toate astea, dacă ai pe cineva care să îţi spună că eşti frumoasă, simţi că pruncul tău e binevenit pe lumea asta. Şi când ştii că bebeluşul tău nenăscut e aşteptat cu drag, aşteptarea e puţin mai usoară. Şi după ce ţi se naşte copilul, sunt momente în care responsabilitatea noii vieţi te copleşeşte. Intri în panică. Ai vrea să dormi şi să te trezeşti când copilul deja poate să îţi spună ce-l doare şi să-ţi şi explice de la ce i se trage. Sunt momente în care te uiţi la boţul cu ochi şi îţi vine să o iei la fugă. Pentru că nu ştii ce să faci.

Nu ştii de ce plânge, de ce nu mănâncă, de ce refuză sânul, de ce refuză
biberonul, cum să-i dai cu linguriţa şi ce să-i dai să mănânce, cum să-i
potoleşti crizele de colici şi cum să-l faci pe copilul acesta să zâmbească?
Atunci vrei să te aşezi în mijlocul camerei, să-ţi prinzi genunchii cu braţele
şi să te tânguieşti şi să spui „o vreau pe mama” sau „vreau la mama”.

Atunci ai nevoie de cineva care să te înveţe câteva lucruri esenţiale: să-i
cânţi bebeluşului. Să-l iei în braţe şi să-i şopteşti la ureche un cântecel şi
jumătate de oră dacă e nevoie, până adorme minunea. Să-l pui pe genunchi şi
să-l  înveţi să bată din palme, să-i spui poezii şi din când în când să îl
mai laşi să şi plângă.

Ai nevoie de cineva care să îţi explice că înainte să devii mamă ai fost
femeie şi în continuare eşti femeie, ai nevoie de măcar 20 de minute doar ale
tale în fiecare zi, 20 de minute în care să îşi îngrijeşti faţa, să citeşti o
pagină de carte sau să stai pur şi simplu cu picioarele pe o pernă mai înaltă.
Să îţi amintească să nu uiţi de tine, să nu te pierzi între îndatoririle
zilnice.

Oricât de tensionate ar fi relaţiile cu mama, oricât de departe ar fi, când
ţi-e greu şi ai senzaţia că nu mai poţi, e simplu: sun-o pe mama!

 Forum recomandat

 Zona Artelor: Carti, filme,
televiziune … si alte genuri de
arta.