Frumusete Moda Dragoste & Sex Astro/Horoscop Calatorii Sanatate Cariera Nunta Casa Copii Suflet
  Acasa | Noutati | Comentarii |    Vreau sa devin membru! | SuperForum | Mica Publicitate | Top articole
|


ARTICOLE
Plaje
Litoralul Croatiei – o alegere estivala perfecta pentru familii cu copii
Top plaje uimitoare si secrete ale Europei
Top 8 plaje pe Coasta de Azur
Cele mai frumoase plaje din Croatia
Vacanta de vara pe litoralul Bulgariei
8 plaje de vis pe litoralul Spaniei
Sejur in Insula Afroditei
Litoralul Romaniei - 7 destinatii de vacanta
Statiuni in care vacanta e in toi
Top zece: plaje secrete din Europa
Start ->  Super Calatorii -> Belgrad, o vizita prea scurta

Trimite unei prietene   Versiune print   Evalueaza  Comentarii (3)

Belgrad, o vizita prea scurta

Evaluat de cititori:(29 voturi)

De ani de zile imi doream sa vad Belgradul. Sangele de sarb mostenit pe linie materna, povestile bunicii despre orasele "de dincolo" ... asta insemnand fosta Yugoslavie, minunatiile pe care mi le aducea in copilarie (prin micul trafic) .... si mai apoi povestile curtemuratoare despre razboi.                                                                                                                                                                                                

De ani de zile imi doream sa vad Belgradul. Sangele de sarb mostenit pe linie materna, povestile bunicii despre orasele "de dincolo" ... asta insemnand fosta Yugoslavie, minunatiile pe care mi le aducea in copilarie (prin micul trafic) - Coca Cola, banane, portocale, Tzipiripi, guma de mestecat, Eurocrem .... si mai apoi povestile curtemuratoare despre razboi, toate mi s-au impregnat in minte si mi-au creat o dorinta adanc ingopata in subconstient de a vizita Belgradul.

Aici trebuie sa fac o paranteza. Inca din copilarie, urmand traditia familiei, o calatorie era o CALATORIE!!! Adica se pregatea din timp, cu calcule complicate despre cati bani se aloca si cum se vor cheltui, cu informatii detaliate despre drum si despre destinatia finala, bagaje facute cu lista in mana, verficare amanuntita a masinii si a starii de sanatate a celor care urmau sa plece. Odata maritata am constatat ca aceste calatorii pot fi si altfel. Adica te trezesti dimineata si la cafea stabilesti ca pleci. Cu un schimb de haine, banii pe care-i ai prin casa si vagi informatii despre destinatie. Asa a fost si cu Belgradul.

Duminica dimineata am fi plecat undeva, dar nu stiam unde. Si Calin zice, intr-o doara: Hai la Belgrad. In 30 de minute eram in masina . Am luat sandwichuri din benzinarie, apa plata, am facut plinul si .. la drum. Pana la granita a fost ok. Drumul prin Sag, Jebel, Voiteni, Denta, Stamora Germana, Moravita, neasteptat de bun si deloc aglomerat. De o parte si de alta a soselei dezmat vizual: maci, lumanarele, sagele voinicului, margarete, campuri desprinse parca din panzele unui impresionist genial. Mireasma de pamant ud, de iarba taiata, de flori de camp. Frumos.

Ajungem la granita. Despre frontiera de la Stamora Moravita auzisem tone de povesti. De la cele din timpul gloriosului mic trafic, cand pe bunica o intorceau vamesii din drum pentru o ciocolata in plus, sau cand i-au confiscat bulbii de zambile pe care planuise luni in sir sa-i aduca pentru gradina din curte, sau cand mi-a trecut o pereche de adidasi legati cu sfoara pe coapse, pe sub fuste ... multe. Si mai recent, imaginile cu cei ajunsi acolo ca sa ia tigari din duty free-uri. Oricum, imi imaginam vama asta mare si opulenta. Cu cladiri severe, cu magazine multe, curata, organizata. Cand colo, un drum desfundat, cladiri din beton si tabla ondulata parasite, terenuri pline de daramaturi si gunoaie, semana cu ceea ce-mi imaginez eu ca vrea sa zic un drum spre Afganistan.

Mai intai ne-a oprit o patrula a Politiei de Frontiera. Pasapoartele. Cati suntem in masina. Unde mergem. Totul pe un ton artagos si banuitor. Mergem mai departe. Un ghiseu, alt politist de frontiera. Pasapoartele. Cati suntem. Unde mergem, de ce. Ton morocanos, priviri banuitoare. Verifica atent pasapoartele, cam 3 minute la fiecare. Pe urma cere talonul masinii - avem un Logan. Il verifica si pe asta foarte amanuntit. Parca cu parere de rau ne lasa sa plecam. Ajungem la ghereta sarbilor. Cam aceiasi procedura, in plus ne aplica stampile pe pasaport. Dupa care ne cere sa deschidem portbagajul. Ne rascoleste printre haine, olita de voiaj, sandwichuri si ramasite din ultimele excursii - o umbrela de soare, doua perne, o punga cu scoici ... numai marfa de contrabanda! In sfarsit ne lasa sa plecam.

La sarbi, soseaua e destul de buna. Nu foarte buna. Ne poarta prin sate ciudate. Multe case sunt parasite, multe deja prabusite - scot brate verzi de copaci prin ferestre sau acoperis. Altele definesc un stil, probabil ultima moda. Au mai multe etaje, sunt placate cu un fel de caramida aparenta alba, balcoanele si lemnaria sunt maro inchis si sunt decorate cu lei in miniatura. Multi, cat mai multi ... arata urat. Trecem pe langa Varset, unde un pinten de munte taie adanc campia, trecem prin Pancevo, aproape lipit de Belgrad printr-un fel de surogat de autostrada. Adica are cele doua benzi pe sens plus cea de urgenta, despartite printr-un parapet, dar are si semafoare, destul de dese, iar pe o parte si alta se intinde un amestec de case, livezi, fabrici, benzinarii parasite, daramaturi de tot felul.

In sfarsit ajungem in Belgrad. Moment in care incepe sa ploua. N-avem umbrele, suntem in sandale. Noroc ca nu e frig. Trecem pe langa cele doua celebre cladiri bombardate, ramase ca un remember cutremurator al unui razboi cumplit. Adaposteau, din cate stiu, Ministerul de Interne si Statul major al armatei. Sunt imense si sfartecate. Incredibil. Se vad portiuni de interior ars, se vad pana si locurile fostelor neoane. Se vad perfect ranile scobite de schije. Prin care au rasarit intre timp copaci, amintindu-mi de eterna incercare a naturii de a repara cu uitare catastrofele istoriei. Deocamdata insa se pare ca sarbii nu vor sa uite. Cautam un loc de parcare. Il gasesc cu greu. Strajuit amenintator de un semn cu Atentie se ridica masini! Intreb un trecator cum e cu parcarea. Imi arunca grabit peste umar: e duminica. Langa mine parcheaza o tipa. Blonda, eleganta. O intreb daca e ok unde am parcat. Imi raspunde din varful buzelor: pe alb e bine, pe galben nu. Studiez problema si constat ca marcajul de sub Logan e galben. Mut masina pe marcaj alb si plec, cu speranta ca voi mai gasi masina la locul ei. Trecem pe jos pe langa cladirile bombardate. Ploaia sta. De data asta insa simt ca mi-e frig. Lori e nelamurita. Cine si de ce le-a daramat. Incerc sa-i explic pe intelesul ei ceea ce multi adulti nu reusesc sa inteleaga inca. Calin pronunta cuvintele magice: Gradina Zoologica, pe Lori nu o mai intereseaza razboiul, vrea la animalute. GPS-ul ne spune ca avem de mers 2 km, eu as vota sa luam masina, Calin vrea sa mergem pe jos sa mai vedem ceva din oras si sa cautam o casa de schimb valutar. Plecam pe jos. Orasul ma dezamageste. Mult cenusiu, mult praf, murdarie multa. Poate e de vina si cerul innorat, sau ploaia care sta din nou sa inceapa. Dar nu-mi place. Cladirile - fie vechi , fie noi - nu au culoare. Sunt alb murdar, geamurile sunt opace. Pe jos multe pete de guma de mestecat, hartii, si praf, gramezi de praf. Vitrinele nu ma atrag. As fi vrut sa vad arhitectura, culoare, lumina... Nu gasim nicio casa de schimb valutar. Intrebam la un chiosc de ziare - cica duminica oricum sunt toate inchise. Reusim sa scoatem de la un bancomat ceva bani de pe cardul lui Calin. Ajungem pe o strada pietonala, ceva mai animata. Un barbat imbracat in costum popular canta la fluier: melodia e dulce si nostalgica. Trecem pe langa terase unde oamenii beau bere sau cafea, in aer pluteste miros de pizza, ii fac Lorianei o poza langa o fantana arteziana. Trecem pe langa tarabe cu maruntisuri sau artizanat si ajungem la intrarea in parcul cetatii. As vrea sa vad cetatea, pare impresionanta, dar Lori insista pentru gradina zoologica, si cum incepe sa tune si sa fulgere in zare, hotaram ca gradina are prioritate. Am un pic emotii, mi-e ca nu ne ajung banii pentru intrare. 250 de dinari pentru copil, 350 pentru adulti - ne ajung. In plus aflam ca la magazinul de suveniruri putem schimba niste euro - ceea ce si facem. Preturile la suveniruri sunt prohibitive, mai ales tinand cont de calitatea marfii, in principal animale de plus Made in China - rapelul fiind animale/Gradina Zoologica. Unul cat de cat simpatic costa in jur de 900 de dinari. Lori se indragosteste de un catel de plus. Il cumparam, eu cu gandul la ce tai din bugetul pe luna in curs - a costat "doar" 700 de dinari.

Intram in Gradina, si sunt deja deprimata: oboseala, frica de ploaie, gandul la bani. Drept pentru care le vad pe toate in berna. Cateva custi de sticla, cica ar fi dihori prin ele, dar nu-i vad. Incep sa ma enervez. Deodata, ca o minune, drept in fata, un elefant ... si langa el doua camile. Lori pluteste efectiv spre ele. Si incepem o aventura superba, plini de efervescenta si noi, coborati spre varsta ei. Descoperim animalele ca pe niste comori ascunse intr-un cufar din care nu ai rabdare sa scoti lucrurile pe rand. Ne repezim razand si exclamand spre pauni, si uite, dupa ei se vad zebrele, nu pot sa cred, uite, girafe ...mama, uite lebede si au si puiuti, si manguste si maimutze, si zimbrii, tata vreau sa merg si eu cu trasurica trasa de ponei (200 de dinari tura) si vreau si calare pe ponei (alti 200 de dinari). Aia sunt lei albi? Uite cimpanzeul ala cum se scarpina la fund, da' ursul de ce doarme, of, tigrul e in vizuina, ii vad doar mustatile si putin din bot, iar urangutanul s-a ascuns intr-un fel de butoi din cusca lui. Si daca din insiruirea asta n-ati inteles prea multe, sa va spun pe rand ca am vazut: elefantul, camilele, capre de toate felurile, pauni cu coada deschisa, zebre, girafe, lei si lei albi, cimpanzei, zimbrii, papagali de toate culorile, alte pasari exotice, lebede, ursi ... bine intretinute. In vazduh, amalgam de caraituri, tipete si tot felul de alte sunete - coloana perfecta a unui film de animatie despre jungla. Pe alei, pasari lasate in libertate sopersc harababura. Frumos, foarte frumos, iar pentru Lori a fost un fel de vis devenit realitate. Mai adaugati o tusa de culoare: gradina e cumva incorporata in zidurile cetatii, ceea ce-i sporeste farmecul

Plecam din gradina Zoologica si ne prinde iarasi ploaia. Ne repezim intr-un gang din cetate si ajungem cumva langa un restaurant. In plina ploaie, cateva mirese se fotografiaza de zor cu fundal de turnuri si ziduri medievale. Sunt fumoase si elegante. Restaurantul e ocupat cu o nunta, intre timp ploaia sta, dar la terasa se serveste doar pizza, iar Calin vrea neaparat plescavita. Plecam mai departe, cam demoralizati si auzim zvon de muzica sarbeasca. O luam pe o alee laturanica spre sursa. Si descoperim un restaurant mai mic, cu o terasa faina, chelneri amabili si un meniu pantagruelic. Am luat platoul recomandat ca fiind specialitatea casei: gratar, pui la gratar, plescavita, cevapcici (mititei), sunca prajita, frigauri, cartofi prajiti, cascaval ras plus o salata imensa si delicioasa - varza, salata verde, rosii, ardei si castraveti. Calin a baut o bere - Jelena Piva - la halba, pe care a catalogat-o ca fiind exceptionala. Lori un Sprite iar eu apa. Total de plata 1700 de dinari. Pe drumul spre masina Lori cedeaza si isi continua calatoria pe umerii lui Calin. Ne intoarcem pe exact aceiasi strada ca la venire, printre sarboaice elegante, iesite la promenada, ele in cizme si pantaloni mulati, eu in fusta de vara si sandale, ne integram perfect in peisaj ...

Dupa cateva incercari reusim, mai GPS, mai intreband, sa iesim din Belgrad si plecam spre casa. Oprim intr-un sat unde era ruga sa luam tigari si cate o conserva de bere - 200 de dinari si mai apoi intr-o benzinarie, sa-i iau bunicii niste ciocolata sarbeasca, din care-mi aducea ea mie in copilarie. O cutie de bomboane, ciocolata si niste napolitane, plus apa plata - 300 de dinari.

In vama acelasi tratament, drumul a fost insa lin si pe la 12 noaptea am ajuns in Timisoara, dupa o excursie in care Belgradul nu a fost asa cum il visam, dar Gradina Zoologica a meritat tot drumul.



Evalueaza articolul
Nu am nici o
parere
Gasiti acest articol folositor?
Absolut deloc < > Foarte folositor

Apasa aici
 ca sa votezi

?
1

2

3

4

5

Ultimile 3 comentarii:Toate comentariile
danitinCeea ce am scris nu a fost gandit ca articol informativ despre Belgrad, ci erau impresiile mele dupa acea zi petrecuta acolo - de fapt titlul si sugereaza acest lucru. Asa ca, Dia, nu lasa o impresie gresita pentru ca, pur si simplu, nu incearca sa prezinte orasulLidia, pozele nu-mi apartin ....
DiaImi pare rau, dar articolul lasa o impresie gresita despre Belgrad. Am fost de 2 ori acolo si de fiecare data am fost foarte placut impresionati. Pacat ca ati nimerit timp urat si ca nu ati vizitat si altceva. As mentiona aici parcul Kalemegdan si centrul orasului cu cafenelele si bulevardele largi, restaurantele de pe malurile Dunarii si privelistea confluentei Sava, zona artistica Zemun, etc. Noua ne-a placut mult Belgradul, sper sa-l descoperiti si voi asa cum l-am vazut noi.
LidiaBelgradul e un oras foarte drag mie. Ciudat mi se pare faptul ca exact asa l-am vazut si eu in prima zi, sumbru si trist cumva. Este un oras foarte cald si primitor, destul de frumos, dar nu se lasa descoperit intr-o vizita atat de scurta. Pe prima poza nu este muzeul national ci cladirea fostului parlament yugoslav.

Spune-ne parerea ta:

Noutati Supereva
Horoscop 2017 - Varsator
Horoscop 2017 - Varsator
Citeste aici
Horoscop 2017 - Capricorn
Horoscop 2017 - Capricorn
Citeste aici
Horoscop 2017 - Sagetator
Horoscop 2017 - Sagetator
Citeste aici
Horoscop 2017 - Scorpion
Horoscop 2017 - Scorpion
Citeste aici
O noua scuza pentru a bea vin
O noua scuza pentru a bea vin
Citeste aici

Alte noutati:
Horoscop 2017 - Balanta
Horoscop 2017 - Fecioara
Horoscop 2017 - Leu
Horoscop 2017 - Rac
Horoscop 2017 - Gemeni
Mai multe pe supereva.ro ...
publicitate
publicitate
Frumusete | Moda | Dragoste & Sex | AstroHoroscop | Calatorii | Sanatate | Cariera | Casa | Copii | Suflet | Moda
| Contact | Politica de Confidentialitate | Publicitate

| desprecopii.com | jurnaldesarcina.com | supercopii.com |

.