Ceea ce îsi aminteste bebelusul e un conglomerat de lectii elementare de
comportament si dezvoltare – pasii necesari pe care corpul sãu trebuie sã îi
facã pentru a se ridica în picioare, pentru a zâmbi, pentru a gânguri, pentru a
merge sau a vorbi.
Când Ionut avea douã zile, tatãl meu a fãcut o remarcã inocentã: „Ionut pare
la fel de fericit în bratele Angelicãi (cea mai bunã prietenã a mea) ca si cum
ar fi într-ale tale. Face oare vreo diferentã?“ M-am întristat. Cum adicã, sã nu
vadã diferenta? Bineînteles cã stie, mã recunoaste chiar dacã lipsesc de lângã
el o sãptãmânã!
Un sâmbure de îndoialã mi-a intrat totusi în suflet, mai ales cã, la un ceai
cu prietenele, am fost sfãtuitã sã nu-mi mai fac atâtea probleme, cã oricum
Ionut nu-si va aminti nimic din primii lui doi ani de viatã.
Adevãrul este întotdeauna undeva la mijloc, sunt mii de articole care descriu
miraculosul proces ce se desfãsoarã în mintea unui copil în primii lui ani de
viatã. Psihologul Virgil Râcu afirmã cã „majoritatea oamenilor considerã memoria
sugarilor ca fiind mai putin dezvoltatã decât cea a adultilor. Este o mare
eroare. În primii doi ani de viatã, copilul îsi foloseste memoria într-o mãsurã
mult mai mare decât la alte vârste. Însã ceea ce îsi aminteste e un conglomerat
de lectii elementare de comportament si dezvoltare – pasii necesari pe care
corpul sãu trebuie sã îi facã pentru a se ridica în picioare, pentru a zâmbi,
pentru a gânguri, pentru a merge sau a vorbi“.
Diferenta dintre memoria unui adult si cea a unui bebelus nu constã în
capacitãti diferite de înmagazinare, ci în tipul de experiente pe care le
stocheazã. Înaintea vârstei de sase luni copiii folosesc ceea ce specialistii
denumesc „memoria pre-explicitã“ iar între sase luni si un an memoria lor se
apropie din ce în ce mai mult de cea a adultului. Cu alte cuvinte, pânã la sase
luni, copilasii îsi amintesc lucruri fãrã sã le gândeascã, pentru ca apoi, pe
mãsurã ce memoria li se dezvoltã, sã-si aminteascã evenimente asociate cu
diferite emotii.
La copii, memoria e pusã în legãturã cu procesul de învãtare. Ei trebuie sã
îsi aminteascã pentru a putea învãta ceva nou. Când avea aproape un anisor si se
strãduia sã facã primii pasi, Ionut îsi fãcea de lucru pe lângã caloriferul
încins; s-a atins o datã si nu i-a plãcut, s-a mai atins si a doua oarã, apoi a
învãtat sã-l evite. Copiii se folosesc de memorie pentru a percepe si întelege
lumea.
„Pe mãsurã ce crestem“, afirmã psihologul Virgil Râcu, „memoria nu se schimbã
foarte mult, ci asociatiile pe care le realizãm între diferitele evenimente
memorate sunt cele care se modificã“. Asta înseamnã cã, pe mãsurã ce ne
maturizãm, memorãm într-o manierã personalã, iar evenimentele pe care le retinem
capãtã o anumitã semnificatie, lucru pe care bebelusul nu îl poate face.
„Toti pãrintii stiu cã în jurul vârstei de un an copilasul lor îsi aminteste
cu claritate diferite lucruri. Cu toate acestea, el îsi va aminti doar acele
lucruri care îi trezesc interesul. De exemplu, el poate sta zi de zi alãturi de
bunica, urmãrind un serial. Tot ce îsi va aminti el peste ani este numele
câinelui sau al pisicutei jucãuse, dar nu va avea nici o idee despre personajele
serialului respectiv.“
Cu cât îti petreci mai mult timp alãturi de copilul tãu, cu cât îl atragi mai
mult în jocuri care îi stimuleazã interesul, cu atât mai mult are sã-si
aminteascã de toate acestea. Cred, dragã cititoare, cã deja ai remarcat acest
lucru, mai ales dacã îti faci în mod regulat un anumit program împreunã cu
copilul tãu (cum ar fi, spre exemplu, plimbarea în parc). Începând de la
sase luni, îsi va aminti locurile familiare, cum ar fi toboganul sau leagãnul.
Dupã vârsta de un an, el îsi va arãta bucuria si nerãbdarea imediat ce intrati
pe aleile parcului, trãgåndu-te de månã spre locurile lui favorite.
La adolescentã probabil cã nu-si va mai aminti toate detaliile, dar dacã va
vizita acelasi parc, sufletul îi va fi invadat de acelasi sentiment de bucurie
pe care îl avea la un an. În mod similar, nu va putea sã retrãiascã decât
bucuria momentelor în care vã jucati de-a v-ati ascunselea, când cântai pentru
el sau îi citeai seara povesti cu zâne si cu feti-frumosi. Dacã cineva îl va
întreba, peste ani, cum a fost copilãria lui, va rãspunde, cu sigurantã, cã a
fost una fericitã.
Asa cã, orice ar spune scepticii, efortul extraordinar pe care îl faci în
primii ani de viatã ai micutului tãu nu va fi în van, îi va asigura amintiri
fericite pentru tot restul vietii! n
Ce îsi aminteste micutul?
- La nastere: tine minte maximum 15 minute si probabil cã tu esti singura
persoanã pe care este în stare sã o recunoascã.
- La douã luni: îsi va aminti fata ta pe parcursul unei zile. Dacã altcineva
va petrece tot atât de mult timp cu el, va fi recunoscut. Cu toate acestea,
cercetãrile efectuate la Universitatea din Sheffield aratã cã un bebelus de
douã luni nu este capabil sã îsi recunoascã imediat mama dacã aceasta poartã o
pãlãrie. La douã luni, bebelusul memoreazã si este în stare sã recunoascã doar
conturul fetei, spre deosebire de un copil mai „mare” care poate memora
detalii cum ar fi ochii, gura, nasul.
- La trei luni: experimentele efectuate în Statele Unite ale Americii aratã
cã micutii de aceastã vârstã sunt în stare sã retinã, timp de o sãptãmânã,
detalii cu privire la figura cuiva sau obiecte.
- La sase luni: începe sã se formeze memoria bazatã pe cauzã-efect.
Bebelusii pot sã înteleagã cum functioneazã memoria si se folosesc de ea
pentru a efectua activitãti simple, cum ar fi lovirea unei mingi sau
recunoasterea unei figuri. Copilul tãu va începe sã te imite: dacã tu duci
mâna la nas, la fel va face si el!
- La douãsprezece luni: Uluitor, la aceastã vârstã copilul poate memora pe o
duratã de pânã la un an, chiar dacã acest lucru nu este foarte evident pentru
cei din jur. Acum poate face clar diferenta între obiecte si chiar între
întrebuintãrile lor.
- La optsprezece luni: copilul tãu are o memorie care, nu o datã, îi
uluieste pe cei din jur. Îsi aminteste adesea lucruri si persoane de care tu
uitasesi cu desãvârsire. Totusi, memoreazã doar ceea ce îl
intereseazã.
Ajutã-l sã-si îmbunãtãteascã
performantele
Bebelusii par niste pãpusele care nu fac altceva decât sã doarmã si sã
mãnânce. Aceste fetisoare adorabile nu lasã sã se vadã nimic din ce se petrece
în mintea lor. În realitate însã, evenimente uluitor de complexe se produc în
fiecare moment în creierul copilului tãu. Structura lui geneticã oferã baza
pentru dezvoltarea ulterioarã a intelectului si personalitãtii. La nastere,
creierul uman este într-o mare mãsurã “nefinisat”.
Copilul se naste cu o mie de miliarde de celule neuronale care trimit
prelungiri specializate pentru conexiuni cu alti 10 pânã la 10.000 de neuroni.
Se vor realiza astfel circa 100.000 de miliarde de conexiuni, cadrul fiind
prestabilit la nastere. Însã tipul de legãturi se realizeazã în functie de
experienta copilului. Spre exemplu, un copil care s-a nãscut cu cataractã (o
boalã ce determinã opacifierea cristalinului), si care nu a fost operat în
primii ani de viatã, îsi pierde vederea, chiar dacã ulterior defectul se reparã.
Si asta pentru cã acele conexiuni (cãi) nefolosite degenereazã.
Cât priveste memoria, ea poate fi îmbunãtãtitã la orice vârstã. Pentru
lucrurile pe care vrei ca el sã si le aminteascã, conditia e sã fie cât mai
simple. Cel mai bun mijloc sã-ti realizezi acest scop este jocul. Initiazã-l în
jocuri simple, cu caracter repetitiv, pe care el le va îndrãgi. Iatã câteva
idei:
- La 3 luni, atinge-i o parte a fetei (nasul, bãrbia, obrazul) sau scoate
limba si încurajeazã-l si pe el sã facã la fel.
- La 6-9 luni, citeste-i aceleasi povestioare în mod repetat; ascunde
obiecte care-l intereseazã, sau ascunde-te tu.
- La 12-18 luni, pune-i în pãtut jucãrioare care se asambleazã simplu si
aratã-i cum sã facã; numiti împreunã pãrti ale corpului, uitati-vã la
fotografii. Ascunde o jucãrioarã sub o esarfã si îndeamnã-l sã o caute.
Numãrati împreunã obiecte.
Mai multe despre bebelusi si copii,
cititi:
Primul anisor pe luni: 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
copii
