Denumirea plantei: Anghinarie (Cynara Scolynmis.L.) / Cynara
Scolynmis.L.
Denumiri populare: anghina, angina
Raspandirea: creste in
toate zonele Romaniei, mai des intalnita in sudul tarii, la poalele padurilor.
Perioada de vegetatie: infloreste din luna mai, sfarsitul lunii si pana la
sfarsitul lunii septembrie.
Perioada si organul de
recoltare:
Se recolteaza intreaga planta, mai utilizate sunt
frunzele cand ating lungimea de aproximativ 30-35 cm.
Perioada de
recoltare e din luna iunie pana in septembrie.
Anghinarea scade colesterolul
Principiile active cuprinse în frunzele de anghinare sunt: substanţe
flavonoide, insulină, polifenoli, cinarină (substanţa care conferă gustul amar
al frunzelor), săruri de potasiu şi magneziu, substanţe oxidante şi produşi
sterolici. Datorită acestora, preparatele din anghinare au acţiune diuretică şi
coleretică (stimulează producţia bilei de către ficat), colagogă (stimulează
eliminarea bilei din ficat), antitoxică hepatică şi scad nivelul colesterolului
din sânge.
Mod de administrare
Produsele din anghinare sunt utilizate în tratamentul unor afecţiuni precum:
insuficienţa renală, insuficienţa hepatică, hepatita cronică, ciroza hepatică,
balonarea, calculii biliari, anorexia, hipercolesterolemia, hipertensiunea
arterială, diabetul şi numeroase boli digestive.
Pentru prepararea ceaiului, se pune într-un vas o linguriţă de frunze de
anghinare, mărunţite şi uscate, care se opăresc cu 500 ml de apă clocotită. După
răcire, lichidul se strecoară şi se îndulceşte cu zahăr. Se recomandă consumul
ceaiului dimineaţa şi în cursul zilei, cu 30 de minute înaintea meselor
principale. Pacientul trebuie să stea întins pe partea dreaptă, timp de 30 de
minute, după ce consumă ceaiul de anghinare. Tratamentul se face progresiv, cu
doze mici în primele zile, cantitatea crescând treptat. În general, tratamentul
durează între 20 şi 30 de zile. Dacă simptomele bolii persistă, administrarea
ceaiului se va relua după o lună.
Anghinarea stimulează pofta de
mâncare
Datorită importantelor efecte diuretice, ceaiul de anghinare este utilizat în
tratamentul unor afecţiuni renale cronice, precum nefrita. Anghinarea măreşte
volumul de urină, favorizând în acelaşi timp eliminarea de uree şi substanţe
toxice de la nivelul rinichilor şi al ficatului. Datorită eliminării de toxine,
ceaiul se recomandă în tratamentul urticariilor şi al diverselor forme de
prurit.
Ceaiul are efecte foarte bune în afecţiunile tubului digestiv, precum
constipaţia, enteritele, colitele, fermentaţiile intestinale şi în cazul lipsei
poftei de mâncare. De asemenea, ceaiul este recomandat celor care suferă de
hipertensiune arterială, angină pectorală sau ateroscleroză. Datorită prezenţei
insulinei, anghinarea poate fi folosită cu succes în tratamentul unor tipuri de
diabet.
Important de stiut
În tratamentul afecţiunilor cronice hepato-biliare se prepară o infuzie din
două linguriţe de frunze la 300 ml de apă. Infuzia se bea în trei reprize, cu 30
de minute înaintea meselor principale. Până în momentul luării mesei, se
recomandă ca pacientul să stea întins pe partea dreaptă. Tratamentul cu
anghinare este contraindicat în afecţiunile acute renale şi hepato-biliare.
In Bulgaria i se mai spune si darul Sfintei Maria. Se considera ca cel care
are anghinare nu are nevoie de nici un fel de medicament. Este una dintre cele
mai bune plante medicinale in tratarea bolilor de ficat: hepatita, icter,
ciroza, afectiuni cauzate de diverse medicamente, de radiatii, de alcool. La fel
de eficienta e si in tratarea afectiunilor splinei, al calculilor biliari, in
diverse inflamari ale cailor biliare, colecistita, hemoroizi, varice, obezitate.
Bolile mentionate se tratau cu anghinare inca de pe vremea dacilor. Medicii
vechi considerau ca virusii, bolile, in general, sunt alcatuite din celule vii
care, asemenea unor dusmani nemilosi, ataca organismul, iar daca organismul nu
se poate apara singur, nu poate trimite in lupta armatele sale de anticorpi,
atunci el trebuie ajutat cu celule vii, cu aliati. Ei sunt cei ce vor birui
infectia, fara sa afecteze organismul. Medicamentele, majoritatea pe baza de
compusi chimici, distrug boala, dar, o data cu ea, si organismul. Din pacate,
putini mai tin cont de acest lucru, dar urmarile se vor vedea peste ani când,
slabit peste masura, organismul va ceva la cel mai mic stimul de origine virala.
Pentru ca, in ziua de astazi, oamenii sunt mai comozi si prefera sa inghita
niste pilule decât sa bea ceaiuri – si cât de greu e de facut un ceai. Si
totusi, cum sa ne explicam explozia de <leacuri babesti>, care vin sa
trateze o serie de boli in care produsele farmaceutice se dovedesc inutile?
Evident, aceste plante miraculoase au trecut proba timpului.
Anghinarea, un leac fara
contraindicatii
Anghinarea este, intr-adevar, o planta miraculoasa. Este printre
putinele plante care nu are nici daunatori si nici boli. Mai mult, folosita in
tratamente, nu are nici un fel de contraindicatii si nici efecte secundare.
Poate fi plantata doar primavara, la o adâncime de circa 1,5 cm si la distante
de 50 cm, de preferat in locuri insorite. Rezista la seceta – poate fi udata
doar o data pe saptamâna, ceea ce inseamna ca puteti pleca linistiti in concediu
– si este rezistenta la frig, putând suporta geruri de pâna la –10 grade C.
Semintele de anghinare se coc in lunile august-septembrie si reprezinta
principala materie prima in trartament, continând o serie de vitamine si
substante active care stimuleaza cresterea trombocitelor in sânge.
Anghinarea, ca planta de decor
Pentru cei pe care inca nu i-am convins, inca, de necesitatea unui tratament
naturist pe baza de anghinare, sa le prezentam planta sub aspect decorativ. Pusa
intr-un ghiveci mai mare, anghinarea creste aidoma unei meduze mari, cu frunze
mari si ondulate, colorate intr-un superb verde inchis, cu desene sidefii si cu
spini lungi pe margini. Pe tulpina inalta de pâna la 160 centimetri regasim
florile de culoare purpurie. Semintele, maronii, au o forma ovoidala si sunt
asezate in teci de 3 – 8 milimetri, care au un mic mot alb. Atit sucul,
cit si radacina au proprietati terapeutice. Ghimpii pe care-i are fac ca nici
animalele si nici pasarile sa nu se apropie de planta, asa incât, cei care au
animale de casa pot sa stea linistiti, intrucât acestea nu vor strica minunata
planta. Cei care locuiesc la casa o pot sadi si de-a lungul gardului, devenind
un al doilea gard viu, de care copiii nu pot trece si care confera si un aspect
placut pentru cei care privesc.
