Iglesia de San Francisco (Caracas,
Venezuela)
Aceasta biserica uimitoare, declarata monument
national in anii 1950, este unul din cele mai bune exemple de stil
colonial latino-american din Venezuela. A fost construita alaturi de manastirea
San Francisco, ridicata aici in anii 1570, si si-a inceput existenta ca o simpla
structura din caramizi de lut. In 1953, a inceput construirea unei biserici,
proiectata de Antonio Ruiz de Ullan, dar un seism a distrus-o
in mare parte, in 1641. A fost inlocuita cu o biserica simpla, cu un singur
culoar intre scaune si capele laterale. In 1745, in urma lucrarilor lui Fray
Mateo Veloz, a fost readoptat planul original cu doua pasaje intre scaune, fiind
adaugata si o serie de arcade.
In 1887, marile lucrari de reconstructie, conduse
de Stolen Juan Manrique, au inclus inlocuirea coloanelor, schimbarea
locului destinat corului, acoperirea tavanului cu panouri, in stil Mudejar
(mauro-spaniol) cu false ogive interioare si inlocuirea fatadei principale cu o
versiune partial clasica, partial baroca. Intre timp, biserica a devenit locul
unor evenimente politice, legate mai ales de eroul national venezuelean Simon
Bolivar, care a luptat pentru eliberarea tarii sale de sub spanioli. In aceasta
biserica, in 1813, Bolivar a fost proclamat El Libertador si,
tot aici, a fost organizat un fastuos serviciu funerar in 1842, la 12 ani dupa
moartea sa.
In anii 1950, tavanul in stil Mudejar a fost decopertat
din nou, arhitectul Luis Malaussena supervizand si celelalte lucrari menite sa
redea bisercii frumusetea originala.
Panteonul National (Caracas,
Venezuela)
Panteonul National din Caracas este una dintre
cele mai pretuite cladiri din Venezuela. Anterior biserica, a devenit
Panteon National in 1874, dupa ce presedintele Antonio Guzman Blanco a decis
transformarea bisericii Santisima Trinidad, din Caracas, intr-un monument in
onoarea eroicilor luptatori venezueleni. Simon Bolivar este personalitatea cea
mai venerata, ala carei loc de veci se afla in aceasta fosta biserica,
intregul naos central fiindu-i dedicat lui El Libertador. In
criptele laterale si in subteran se afla ramasitele pamantesti ale altor
respectati si ilustri cetateni ai Venezuelei.
Constructia cladirii, transformata in Panteon, a
inceput in 1812, dupa ce un cutremur de pamant a distrus complet
biserica. Structura sa a fost reconstruita lent, lucrarile durand mai multi ani.
Intre 1853 si 1858, inginerul Jose Gregorio Solano a facut primul pas in
directia construirii acestui monument si, in deceniile care au urmat, alti
ingineri au constribuit la difinitivarea sa. Astfel, mai multe stiluri si moduri
diferite de constructie au fost folosite pentru edificarea sa.
In 1910, guvernul venezuelean l-a angajat pe Juan
Vicentr Gomez sa conduca un program de renovare a Panteonului, cu
obiectivul de a-l face mai impozant. Dar, in 1929, a fost angajat un alt
arhitect pentru a reproiecta cladirea, de data asta in stil
neocolonial/neobaroc. In 1930, cu ajutorul a trei ingineri eminenti, a fost
adoptata o alta serie de modificari. Scarile de la intrare au fost transformate
pentru a parea mai monumentale, podeaua din marmura fost complet inlocuita, la
fel si sarcofagul lui Bolivar, iar cripta a fost impodobita cu picturi de Tito
Salas. In prezent, Panteonul este un monument impresionant care atesta
puterea Venezuelei ca natiune, si demonstreaza o gama larga de stiluri
arhitectonice, marturii ale progresului tarii.
Sursa:
UNESCO
Va recomandam sa mai cititi si:
America Latina
Janeiro
natura imblanzita de om
vie a Cubei
Dominicana