Cine nu isi aminteste de chipul angelic, de o frumusete bizara, de ochii
mari, de tunsoarea rebela si mai ales de vocea inconfundabila care canta acum
aproape 20 de ani Nothing compares 2 U? Poate ca generatiile mai tinere au
uitat-o, insa pentru milioane de supereve Sinead O’Connor a reprezentat cu
siguranta un adevarat simbol al feminitatii nonconformiste. Ce a ramas astazi
insa din aceast simbol?
Intrebarea, aproape retorica, a revenit pe
buzele multor admiratori ai solistei irlandeze, odata cu aparitiile recente ale
solistei, in care fata rebela odinioara, s-a camuflat parca in imaginea tipica a
unei gospodine casnice care nu pare sa isi dedice deloc timpul propriei imagini.
Privind in paralel fotografiile din prezent si de acum 20 de ani, aproape ca iti
vine sa te intrebi, nu fara uimire: cine este cu adevarat Sinead
O’Connor?
Sinead O’Connor: nascuta in
County Dublin, in 1966, Sinead a avut o copilarie dificila, din care nu au
lipsit divortul parintilor, abuzurile fizice din partea mamei, conformismul
excesiv de care s-a izbit in scoala. Toate acestea i-au marcat restul vietii in
cele mai bizare moduri, iar muzica a fost una dintre modalitatile de defulare a
complexelor acumulate in copilarie si in adolescenta. Inca de la debutul ei
muzical, din 1987 (cu albumul The Lion and the Cobra),
artista irlandeza s-a facut remarcata prin talentul incontestabil, prin
melodiile inedite si, in mod special, prin nonconformismul ei declarat. Melodia
care a consacrat-o, Nothing Compares 2 U, un cover
dupa o melodie a lui Prince, a fost inclusa pe albumul I Do Not Want
What I Haven’t Got, si a fost premiata pentru clipul devenit
celebru, cu premiul Cel mai bun clip la MTV Awards, in 1990. In acelasi an,
artista este subiectul a numeroase controverse, refuzand un premiu Grammy (Best
Alternative Music Performance) pentru „I Do Not Want What I Haven’t Got.”
Nonconformismul lui Sinead nu s-a manifestat insa doar in muzica sau in
lookul care a consacrat-o, ci si in gesturile controversate ale artistei. Unul
dintre ele, care a adus-o pe prima pagina a ziarelor din lumea intreaga, a fost
acela de a rupe o poza a Papei Ioan Paul al II-lea, in timpul unei emisiuni in
direct. Inceputul ultimului deceniu al secolului al XX-lea a stat, in mod cert
si sub semnul prezentei lui Sinead O’Connor pe scena muzicala a lumii. Ulterior,
chiar daca muzica ei a intrat pentru o perioada intr-un con de umbra, Sinead a
continuat sa atraga atentia prin lookul sau androgin, dar si prin declaratiile
socante pe care le-a facut mereu. Astfel, dupa ce a declarat ca isi va pastra
mereu parul foarte scurt pentru simplul fapt ca se simte bine asa, la un moment
dat a marturisit presei ca ar fi vrut sa isi lase parul sa creasca, dar ca a
decis sa nu faca acest lucru, dupa ce un necunoscut a intrebat-o daca este Enya.
Mama a patru copii, fiecare dintre ei avand un alt tata, artista nu a incetat
sa starneasca diferite controverse, prin feminismul ei inflacarat, prin
sexualitatea ei, despre care a vorbit adesea foarte ambiguu (afirmand ca este
trei sferturi heterosexuala si un sfert gay), prin revolta constanta impotriva
institutiilor care nu iau masuri drastice pentru a pedepsi abuzurile de orice
natura asupra copiilor. De altfel, celbra scena in care Sinead a rupt fotografia
Papei în timpul emisiunii The Saturday Night Show are la baza aceasta revolta
care nu a parasit-o pe Sinead niciodata.
Dincolo de cariera muzicala, intrata, se pare, intr-o tacere deplina in
ultimii ani si dincolo de transformarea uluitoare in ceea ce priveste lookul,
Sinead O’Connor nu a renuntat nicio clipa la credintele sale, ramanand o
luptatoare. Invitata recent la The Late Late Show, pentru a interpreta melodia
lui Bob Dylan, The Times they are a-Changin, Sinead nu
a ezitat sa isi exprime indignarea fata de atitudinea Papei Benedict al XVI-lea
legata de scandalul declansat de abuzarea sexuala a mai multor copii de catre
preoti catolici. Scrisoarea adresata de Papa comunitatii irlandeze, prin care
acesta isi cerea scuze in numele Bisericii pentru toate abuzurile din ultimii
ani, a fost considerata de Sinead, care a cunoscut aceasta trauma in copilarie,
drept o insulta la adresa inteligentei, a credintei si a poporului irlandez in
genere. Protestul ei nu are insa, cu siguranta, acelasi ecou pe care l-a avut cu
ani in urma, aparitia insasi a artistei in lumea muzicala. Ceva din gloria ei
s-a pierdut. Nu stim daca e vorba de imaginea de nerecunoscut in care cu greu
mai distingi stralucirea de altadata a ochilor mari, de faptul ca timpul s-a
asezat tacut peste o voce care candva a facut milioane de oameni sa planga cu
frumusetea ei sau pur si simplu de faptul ca aceasta este, pana la urma, soarta
oamenilor care stralucesc pentru cateva clipe prea intens in lumina
reflectoarelor.
televiziune … si alte genuri de
arta.