Denumire stiintifica: Origanum
Majorana
Denumiri populare: magheran, maghieran,
moderan, iedera, maderan turcesc, sovarf, magherete, pupi, macran,
maghiuran
Familia: Lamiaceae (familia mentei)
Descriere si proprietati
Maghiranul este o planta perena ierboasa, sensibila la temperaturi scazute.
Este cultivat pentru frunzele sale aromatice, fie de culoare verde sau uscate,
în scopuri culinare; vârfurile se taie in momentul in care plantele încep sa
infloreasca, dupa care sunt uscate încet la umbra. Maghiranul are o reputatie
medicala foarte veche. Grecii o foloseau in mare masura, atat pe plan intern cat
si extern, pentru alinarea durerilor, fiind un remediu pentru otravurile
narcotice, convulsii si hidropizie. Greci credeau ca maghiranul a fost cultivat
de Afrodita, zeita greaca a iubirii. Planta este inca adauga in potiunile magice
de dragoste si asezate pe pieptul sau sub perna unei femei, asigurandu-i astfel
o casnicie fericita.
Maghiranul ajuta la expulzarea flegmei de pe membranele mucoase ale pasajului
nazal si bronsic; este benefic in tratamentul tulburarilor digestive (elimina
gazele din stomac) si colici, raceli.
Maghiranul mai este folosit si ca remediu pentru muscaturile de sarpe,
vanatai, infectii, tuse, dureri de cap, insomnii, lipsa menstruatiei, crampe
menstruale, rau de msicare, dureri musculare, greata, crampe, gastrita
hipoacida, stari nervoase, afectiuni renale, depresie.
Mod de administrare
Ceaiul de maghiran a fost folosit in trecut pentru alinarea
simptomelor febrei fânului, congestiei sinusale, indigestiei, astmului,
durerilor de stomac, durerilor de cap, ametelilor, racelilor, tusei si
tulburarilor nervoase. Acesta este usor parfumata, are proprietati calmante,
antioxidante si anti-fungice. Ceaiul neîndulcit poate fi, de asemenea, utilizat
ca apa de gura sau pentru gargara. Se administreaza 1-2 cesti de ceai pe zi.
Infuzia de maghiran se prepara din 1-2 lingurite frunze
uscate la 1 cana de apa. Se administreaza 1-2 cani pe zi.
Pe plan extern: frunzele de maghiran sunt transformate
intr-o pasta (in care se poate adauga ceai fierbinte sau apa), fiind folosite
pentru reumatism si entorse. Din frunze se mai poate obtine si ulei, care este
ideal pentru ameliorarea durerilor de dinti (turnati câteva picaturi de ulei pe
dintele afectat). Uleiul de maghiran mai este benefic si in afectiuni ale pielii
si poate fi aplicat pe zonele lovite, entorse, membre rigide si paralitice, sau
precum cataplasma calda in diaree acuta.
Pulberea din flori de maghiran trateaza impotenta,
spasmofilia, tulburarile nervoase, celulita, bronsita.
Tinctura de maghiran: se administreaza cate ½
pana la 1 lingurita de 3 ori pe zi.
Atentie!
- daca sunteti insarcinata nu folositi alte amestecuri de maghiran decat
cele in scop culinar
- cercetatorii nu stiu sigur daca planta este sigura pentru sugari si copii
- evitati folosirea uleiului volatil de maghiran
- reduceti din cantitatea administrata de maghiran daca apar senzatii de
greata, voma, diaree
- evitati contactul cu ochii