Luna de miere in Republica Dominicana

Republica Dominicana e cel putin o tara de
vis.

Punta Cana e cea mai frumoasa plaja a Caraibelor iar complexul RIU e pur si
simplu fantastic. Nu am cuvinte sa va povestesc ce viata am dus doua saptamani.
Am stat in RIU Bambu,hotelul cu pavilionul care da in piscina si jacuzzi sub
palmieri. Serviciile sunt toate la superlativ. Camerele mobilate cu stil,in
bungalowuri a cate 8 camere, curatenie BEC , un paaaaaaat maaaare (de 4
persoane, nu glumesc).

Gradina hotelului e intzesata de cocotieri din care cadeau nucile zemoase si
omul de rand le putea culege de pe jos ca pe mere padurete. Receptia construita
in stil colonial e de fapt constituita din pardoseala ca oglina si acoperis,fara
pereti, clima e absolut superba, f. cald, desi putin cam umed. Patru baruri in
regim all inclusive stau la dispozitia turistului 20 ore/ zi. Unul din baruri e
direct in piscina,inconjurat de scaune de marmura care sunt 10 centimetri sub
apa.Sezi cu popoul in apa si cu coktailul in buza. Coktailuri??? WOW!!! WOW!!!
Pina Colada are in Punta Cana un gust dumnezeiesc, apoi Mai Tai, Merengue,
Tropical Pick me up, Dr. Funk, Mojito, Sangria, Cuba Libre, Margarita,
Copacabana, Coco Loco, Mamajuana, etc…etc..etc…

Hotelul e pe malul marii (oceanului ) .Plaja e ceva indescriptibil. Am vazut
multe plaje dar asta intrece orice imaginatie.Nisipul alb si fin, milioane de
cocotieri, apa de un turcoaz deschis spre un albastru intens, spuma alba a
valurilor…. Iuu-huuuu!!! Si ritmurile de Merengue, Salsa si Bachata nu se
opresc niciodata… Echipa de animatori absolut de nota 10, toti baieti unul si
unul, de culoare,deci talentati pana in varfurile degetelor. Animatia era
prezenta de dimineata devreme pana noaptea. Step aerobic, curs de Merengue,
jocuri de piscina, darts pe plaja, Bingo, minigolf, concurs de baut, etc.etc…

Pe plaja o paleta de sporturi acvatice care m-ar fi putut tine ocupata si o
luna daca le-as fi facut pe toate. Ne-am dat cu banana nebuna, am luat lectii de
surf cu vele (vorba vine – am luat la apa la nanau de-am ametit) snorchel, surf
simplu, caiac, caiac cu vele, buddy-board si inca o suta altele.

Restaurantul!!! Restaurantul Colonial se afla in aceeasi cladire cu receptia.
E foarte mare (odata cu noi au fost in hotel o mie (1000) de turisti. Nu
stiu,poate e de prost gust sa povestesc ce feluri de mancare erau pe acolo,dar
nu ma pot abtine. Fructe de mare, scoici, peste cu sos de cocos, sushi, somon
afumat, icre negre si rosii, porc de lapte la frigare, caracatita la gratar,
supa de raci, Doamne, nici nu mi-am inchipuit ca la un Hotel cu bufet (deci
fiecare mananca pana moare) se poate oferi un asa belsug de delicatese. Cred ca
ne-am scos parleala numai cu mancarea si coktailurile,zau asa…. Apoi bufetul
cu fructe… In prima seara am ramas muta.Erau acolo fructe pe care nu le-am
vaztu in viata mea. Tone, taiate,aranjate,
asortate,parfumate,stampilate…bua-haa..maracuja, mango, ananas, papaya, cocos,
banane, un fel de portocale ciudate, pepenei de toate felurile, si inca doua
chestii pe care nu le-am identificat dar nici nu am intrebat ce sunt. De rusine.

Butoaie de vin alb,rosu,rose, stateau burtoase cu robinetul spre noi,si ne
trageau cu ochiul.Asa o opulenta si o destrabalare nu am crezut ca voi
trai…

Drum dus pana la malul marii cu autocarul,de acolo cu un catamaran pana la
insula, mancat, baut, distrat, intors la mal cu speed boat (jet ski mai mare) si
inapoi la hotel cu avionul prapadit. 200 de dolari de persoana.

Dupa ce am cumparat aceste doua excursii, ne-am hotarat ca a doua zi sa
mergem pe cont propriu in cel mai apropiat oras, Higuey, excursiile fiind abia
peste cateva ztile. Zis si facut. Ne-am imbracat confortabil si am luat-o la pas
spre iesirea din complexul hotelier RIU. Deje de la poarta ne astepta o
imagine… Contrast puternic intre opulenta din interior si statia de autobuz
acoperita cu cateva frunze de palmier la umbra carora cativa localnici (
lucratori in hotel, banuiesc) se pazeau de muste. In spatele statiei,printre
bananieri si cocotieri, gunoaie, resturi, zgârmau niste gaini scheletice
uitandu-se cu cate un ochi spre si indigeni care faceau pipi pe copaci. Caldura
devenea deja aproape insuportabila. Multumind si pe aceasta cale telenovlelor
din Ro, am intrebat o codana : “El bus para Higuey? Aqui? ” “si” zice ea cu
ochii pe pantalonii mei multicolori. “Gracias”, zambesc in jur. Ochii lor nu mai
erau cei zambitori pe care ii vedeam la gradinari si la cameriste. Aici erau pe
terenul lor. Nevoins sa provocam invidie sau mai stiu eu ce sentimente
frustrante, ne-am retras mai incolo. A venit si autobuzul. Acesta opreste doar
daca ii faci semn.Chiar daca e statia plina, trebuie sa faci un pas inainte,sa
intinzi mana in fata si sa o scuturi voiniceste. Daca nu, trece si se
petrece,iar tu ramai cu buza arsa. Ne-am urcat, ne-am gasit un loc si am tacut.
Autobuzul nu avea geamuri.Nici usi.Ceea ce a fost foarte bine, nu am fi suportat
caldura.

Merengue rasuna aici mai tare ca nicaieri. Dominicanii sunt niste cantareti
din nastere.Toti canta, chelnerii in restaurant canta, receptionerii canta,
cameristele, soferii, toti. Si canta bine, nimic de zis. La un moment dat,
intr-un fel de benzinarie cu cateva chioscuri in jur s-a oprit autobuzul.Toata
lumea a sarit jos si a luat-o la goana spre altul, mai mare. Noi ne-am uitat
unul la altul, am inclinat din gene si am luat-o la goana dupa ei, ne-am urcat
in celalalt bus si ne-am zis intr-o voce: “Ce conteaza unde merge, macar nu
suntem singuri”
Sa nu va spun ca fiecare al doilea sofer dominican nu are
permis de conducere iar legea e facuta de cel mai mare, deci de camioane, urmate
de autobuze si de restul gastii de vehicule care isi fac dreptate prin claxoane
si faruri in okii. Ok, desi f. cald, din palme imi curgea o tranpiratie rece si
imi calculam cam cat ar costa sa comandam un elicopter pt.
intoarcere….Peisajele erau de numa. La un moment dat, unul oarecum banal: camp
continuat de deal si apoi de o urma de munte. Vaci care pasteau. La umbra
palmierilor . Mi s-a parut atata de comic…daca nu erau palmierii aia, ar fi
fost ca drumul din Sb la Paltinis..
Dupa o vesnicie am ajuns la Higuey.
Autobuzul nu are statie de oprire.daca iti pofeteste inima sa cobori,trebuie sa
te anunti.Dar nu strigi la sofer, nu te-ar auzi nimeni in galagia facuta de
muzica.Simplu. Scoti mana pe geam, si bati cu pumnul in tabla. Cand te aude,
soferul pune o frana si deschide usa. Noi am vaztu ca un fel de biserica mai
rasarita si am socotit ca ar fi centrul.Am dat semnalul si am coborat. Era
Catedrala Santa Maria.O constructie interesanta si cosmopolita, vizibil diferita
de stilul caribic cu casute mici si colorate. Am intrat inauntru sa ne revenim
din soc. Am urcat cateva trepte urmand restul lumii. Ei atingeau icoana Sfintei
si murmurau cateva cuvinte. Dupa iesirea din basilica am purces sa cautam
centrul orasului.Intre timp ne miram pe infundate de mizeria care stapanea
locul. Cativa copii cu instrumente de curata pantofi ne urmareau scai. Noi,la
sugestia lui Iris, aveam la noi pungulite cu jeleuri haribo si pixuri. Motanul
le-a dat celor trei copii cate un pix si o pungulita de bobo. Din pamant si
iarba verde au rasarit inca vreo 12 bucati.Ciripeau in jurul sotului, l-au
impresurat, i s-au urcat pana in cap, eu aveam din nou sentimentul de jena
amestecat cu mila si cu obida.Cand am vazut ca nu mai face fata am intrat intre
ei si am racnit: E FINITO! E FINITO! L-am tras dintre ei si am trecut in viteza
strada. Maria ne-a ajutat sa nu fim calcati de zecile de scutere care zemuiau ca
viespii.Oarecum iritata am inceput sa bat din picior.

Voiam sa ajung in centru. Am apelat o doamna: ” El Centro de la Ciudad por
favor?” Ea se uita la mine, se uita la motan si arata spre varful pantofilor.Ma
uit in jos, ma uit din nou la ea. “Aqui?” “SI;SI” imi raspunde ea cu fata larga.
Si imi arata cu mana ciripind : “Acolo e cafeteria, benzinaria, farmacia,
mercado (piata). ” Ii multumesc nedumerita si o luam la pas. Nu pot sa va spun
ce mizerie erqa peste tot. Erau magazine dar foarte saracacioase, inauntru un
fel de chiciuri, vaze roz si alte chestii.In unul din magazine am intrat, am
facut un pas si era sa vomit. Mirosea a ceva de nu pot sa spun a ce, in orice
caz si acum mi se intoarce stomacul. Permanent cate un copil era in spatele
nostru si ne murmura poezia :” Yo tengo nada, por favor senór, uno dolares, abla
ingles ? ” (Nu am nimic, va rog, un dolar, vorbiti engleza?)

La un moment dat am ajuns in piata. Munti de ananas, se lafaiau ca la noi in
Ro pepenii, siraguri nesfarsite de banane, mango, kiwi, papaya si tot ce mai
poate fi. Interesant.Asta pana am ajuns la partea cu carnea.Fâshiile de carne
stateau atarnate in aer liber,insirate pe sarme de rufe, din ele picura sange
care se strangea in baltuci. O putoare ametitoare. Eu incercam sa alerg cat mai
repede printre sarmele astea mirositoare, aveam stomacul retrovers deja, ochii
bulbucati, nu mai zic ca mor. In fine, cand am crezut ca am scapat de oroare, il
simt pe motan ca tresare si isi intoarce repede capul de unde se uita ,in spate
si imi zice: NU te uita! Prea tarziu. Deja am vazut capul de bou care zacea la
picioarele noastre cu limba scoasa de un cot si aura de muste pofticioase care
ii tineau priveghiul.

Asta a fost deja mult prea mult. Am decretat: “Plecam la hotel pana nu crap!”
Mai greu era sa cautam statia orasului pe care am gasit-o pana la urma, ne-am
urcat in bus si ne-am facut trei cruci mari si am plecat spre Paradisul terestru
Punta Cana, promitandu-ne sa nu mai iesim de acolo.

A fost o experienta uimitoare, ma bucur ca am avut ocazia sa vad si aceasta
parte a lumii, pe care doar in visele cele mai indraznete mi-am inchipuit-o.
Ne-am promis unul altuia ca vom mai ajunge odata si odata in Caraibe. Ar fi de
povestit inca mult si bine,dar eu la descrieri nu ma prea pricep. Dar pot sa
spun ca recomand din suflet Republica Dominicana.

Laura

citeva linkuri selectate de noi,

http://www.hispaniola.com/
http://www.dominicana-sun.com/
http://www.dominicanrepublic.com/
http://www.dominican-rep.com/dominican-republic.html