Dorințele și nevoile părintești trebuie să fie pe primul loc, chiar și atunci când te bazezi pe bunici pentru ajutor în creșterea copiilor. Dar cum să prioritizezi solicitările tale pentru a fi respectate? Cum îi faci pe părinții/socrii tăi (bunicii copilului) să îți respecte dorințele atunci când copiii sunt în grija lor?
Bunicii – nu poți trăi cu ei, dar nici fără ei… cu excepția cazului în care trebuie să trăiești cu ei! Atât de multe probleme de relație devin cuprinse în acest aranjament aparent simplu și util. La suprafață, sună uimitor să ai sprijinul propriilor tăi părinți pentru a-ți ajuta copiii. Cine altcineva i-ar putea iubi la fel de mult ca tine? Cu toate acestea, ești încă copilul lor, chiar și ca un adult cu proprii copii, ceea ce poate provoca tot felul de disfuncții distractive!
Fii clar și clarifică prioritățile
Primul pas în această situație este să-ți cunoști dorințele, nevoile, să le faci cunoscute și bunicilor, apoi să le acorzi prioritate. Fă-ți o listă. Clasifică lucrurile în ordinea importanței. Apoi, transformă aceste dorințe și nevoi în comportamente reale, astfel încât solicitările tale să fie cât mai specifice posibil.
Planul de comportament al bunicilor
Putem dezbate filozofiile noastre parentale până când copiii împlinesc 18 ani, dar ceea ce ne duce cu adevărat acolo unde trebuie să mergem este schimbarea comportamentelor. Dacă ai diferite filozofii parentale care se scurg în argumente, schimbă conversația.
A fi specific cu privire la comportamentul pe care-l dorești ca parte a îngrijirii copiilor, îndepărtează atenția de la încercarea de a schimba modurile de gândire, despre care știm cu toții că poate fi un drum către nicăieri. Aici intervine, de asemenea, prioritizarea. Folosește lista de priorități pentru a aborda o problemă la un moment dat. Acest lucru face ca solicitările tale să se simtă mai realiste și mai ușor de gestionat.
Rămâi cinstit și deschis
Oricât de strălucitoare ar fi sugestia ta de comportament, nu mă amăgesc că este garantat 100% să funcționeze. Dacă conversațiile și planul de comportament al bunicilor nu produc schimbări, sapă mai adânc.
Părinții tăi pot fi bunici bine intenționați, dar au fost părinții tăi mai întâi. Cu toții ne dorim ca părinții noștri să ne privească ca adulți responsabili și independenți și, uneori, asta înseamnă că nu suntem la fel de sinceri și de deschiși pe cât am putea fi cu privire la luptele noastre, doar în cazul în care încep să ne trateze din nou ca pe copii.
Auzindu-ți problemele, îi poți ajuta să-și amintească mai bine cum era când erau ei părinți de copii mici. Bunicii și părinții sunt diferiți, iar un motiv pentru aceasta este faptul că bunicii uită. Onestitatea și deschiderea ta îi pot ajuta să-și amintească asta. Asigură-te doar că-ți exprimi și recunoștința pentru sprijinul acordat și care aspecte ale îngrijirii lor au fost deosebit de utile.
Rezistă!
Încerci probabil să-ți schimbi părinții. Schimbarea este grea și cu atât mai grea cu cât îmbătrânim! Dar ceea ce nu se schimbă niciodată este că tu ești copilul lor, iar copiii tăi sunt nepoții lor. Și cel mai important, ești o mamă ce are ultimul cuvânt de spus despre cum să-ți crești copiii. Folosește cele mai bune părți ale relației cu părinții pentru a-i ajuta să-și amintească și apoi fă ceea ce este mai bine pentru tine, care este în cele din urmă cel mai bun pentru copii.
Tot despre bunici, merita citit și:
Bunicii care rasfata copilul cu mancare nesanatoasa – cum procedam?