Dragos in varsta de 2 ani, a fost fascinat de sabii de jucarie si adora sa se lupte cu sora lui in varsta de 4 ani. Dar, in mod inevitabil, o lovea in cap, rezultand multe lacrimi, iar Angela, mama lor, alerga intr-o suflare sa vada ce s-a intamplat. Ii cerea lui Dragos sa-si ceara scuze si sa o imbratiseze. Iar daca nu vroia, il pedepsea dandu-i un “time-out”.
“M-am ingrijorat ca Dragos nu va depasi niciodata comportamentul acesta brutal si existau zile cand deveneam atat de frustrata incat sfarseam plagand” spune Angela. “Dar am vrut cu adevarat ca Dragos sa se joace frumos, asa ca am facut tot ce-am putut sa-l invat cum sa o faca”.
Pentru multe mame, descoperirea disciplinei eficiente este una dintre cele mai dificile si mai frustrante sarcini de parinte, un test aparent nesfarsit de vointe intre tine si copilul tau.
Ce inseamna exact “disciplina” unui copil?
Unii oameni o echivaleaza cu bataia si pedeapsa, dar despre asta nu vorbim. Dupa cum vad multi experti in parinti, disciplina vizeaza stabilirea unor reguli care sa-i impiedice pe micuti sa se angajeze intr-un comportament agresiv (lovit si muscat), periculos (alergat pe strada) si necorespunzator (aruncat mancare). De asemenea, este vorba despre consecinte atunci cand incalca regulile – sau despre ceea ce Linda Pearson, o practicanta in asistenta medicala psihiatrica din Denver, specializata in consilierea familiala si parinteasca, numeste “a fi un sef bun”. Iata 7 strategii care va pot ajuta sa setati limite si sa opriti comportamentul rau.
1. Alegeti-va luptele
“Daca spuneti mereu Nu, nu, nu, copilul nu va intelege prioritatile”, spune Pearson, autorul The Discipline Miracle (AMACOM). Definiti ceea ce este important pentru dvs., stabiliti limitele in consecinta si urmati consecintele corespunzatoare. Apoi treceti cu vederea lucrurile mici care sunt enervante, dar atentie sa nu cadeti in categoria “cui ii pasa?” – obiceiurile pe care copilul le va depasi, cum ar fi insistenta asupra hainelor mov (si doar mov).
2. Orice copil are un declansator / un trigger
Anumite comportamente necorespunzatoare pot fi prevenite – atata timp cat puteti anticipa ce le starnesc si veti crea un plan de joc in avans, cum ar fi eliminarea tentatiilor concrete.
Daca copilului ii place sa traga cutiile de pe rafturile magazinului, aduceti-i niste jucarii preferate care sa il tina ocupat. De asemenea, unii copii se comporta urat cand sunt infometati, extenuati sau frustrati, spune Harvey Karp, MD, creatorul DVD-ului si cartea The Haptiest Toddler on the Block (Bantam). Asigurati-va ca micutului nu ii este foame, nu consuma prea multe dulciuri, a dormit suficient (cel putin 10 ore pe timp de noapte, plus un pui de somn de o ora sau doua) si a iesit la joaca afara pentru a-si consuma energia – chiar si pe vreme rece.
3. Fii consistent
“Intre 2 si 3 ani, copiii lucreaza din greu pentru a intelege modul in care comportamentul lor ii afecteaza pe cei din jur”, spune Claire Lerner, LCSW.
Nu exista niciun orar in ceea ce priveste numarul de incidente si mustrari de care va avea parte inainte sa se potoleasca. Dar, daca raspundeti intotdeauna la fel, probabil ca va invata lectia. Consistenta este esentiala pentru Orly Isaacson, din Bethesda, Maryland, cand copilul ei in varsta de 18 luni a trecut printr-o faza in care musca. De fiecare data cand Sasha se strecura sa o muste de deget, ea folosea o voce mai puternica si mai hotarata decat cea obisnuita pentru a o corecta – “Nuuuuu, Sasha! Nu musca, o doare pe mami!” – si apoi ii oferea o jucarie ca distragere a atentiei. O avertizare: la varsta de 2 ani, multi copii invata sa-si manipuleze parintii. Nu lasati tacticile copilului sa va influenteze – indiferent cat de draguti (sau inteligenti) sunt.
4. Nu te emotiona
Sigur, e greu sa ramai linistit atunci cand bebelusul in varsta de 18 luni trage de coada cainelui sau cel de 3 ani refuza sa-si spele dintii. Dar daca tipati cu furie, mesajul pe care incercati sa-l trimiteti se va pierde si situatia va degenera – foarte rapid. “Cand un copil este inundat de starea de spirit negativa a unui parinte, el va vedea emotia si nu va mai auzi ce spune acesta“, explica William Coleman, MD, profesor de pediatrie la scoala Medicala din Carolina de Nord din Chapel Hill. Intr-adevar, o reactie furioasa va spori doar valoarea de divertisment pentru copil, asa ca rezistati nevoii de a ridica vocea. Respirati adanc, numarati pana la trei si coborati-va la nivelul copilului. Fiti rapid, ferm si serios.
5. Scurt si cuprinzator
Daca sunteti ca majoritatea proaspetelor mame, aveti tendinta sa rationati impreuna cu copilul atunci cand incalca regulile, oferind explicatii detaliate despre ceea ce a facut gresit si sa emiteti amenintari detaliate cu privire la privilegiile pe care le va pierde daca nu se opreste. Dar, ca o strategie de disciplina, prea multa discutie este la fel de ineficienta ca si faptul ca devine prea emotional, avertizeaza Dr. Coleman. In timp ce un copil de 18 luni nu are capacitatea cognitiva de a intelege propozitiile complexe, unul in varsta de 2 sau 3 ani, cu abilitati lingvistice mai dezvoltate, inca nu are atentia necesara sa absoarba ceea ce spui. In schimb, vorbiti in fraze scurte, repetandu-le de cateva ori si incorporand inflexiuni vocale si expresii faciale, sfatuieste dr. Coleman. De exemplu, daca copilul de 18 luni va loveste, spuneti: “Nu lovim pentru ca doare!” Un copil de 2 ani poate sa inteleaga un pic mai mult: “NU sarim pe canapea, sariturile sunt periculoase – ai putea cadea!” iar unul de 3 ani poate procesa cauza si efectul, astfel incat sa afirme consecintele comportamentului: “Dintii trebuie sa fie periati, puteti sa ii speli singur sau te pot ajuta.”
6. Oferiti-i un time-out (pauza)
Daca pierderea privilegiilor nu ti-au vindecat copilul de comportamentul sau ofensator, gandeste-te sa-i oferi un time-out, o pauza timp de un minut la varsta de 1 an, 2 minute la 2 ani, 3 minute la 3 ani, si asa mai departe. “Acesta este un instrument excelent de disciplina pentru copii“, explica Dr. Karp. Inainte de a impune o pauza (time-out), afisati o privire serioasa si dati-i un avertisment pe un ton vocal (“numar la trei, si daca nu te opresti, vei face o pauza. Unu, doi, trei!“). Daca nu asculta, duceti-l la locul linistit si sigur pe care l-ati desemnat pentru pauza si setati un cronometru. Cand se opreste cronometrul, rugati-l sa-si ceara scuze si sa va imbratiseze spunandu-i ca nu sunteti suparat pe el.
7. Ramaneti pozitiv
Indiferent cat de frustrat va simtiti de comportamentul copilului, nu va descarcati pe el si mai ales in fata lui. “Daca oamenii si-ar auzi seful spunand: “Nu stiu ce sa mai fac cu angajatii mei. Au ajuns sa imi conduca compania si ma simt lipsit de puteri”, acesta isi va pierde respectul si angajatii vor conduce locul chiar mai mult”, spune Pearson. “La fel se intampal si in cazul copiilor cand isi aud parintii cu, vorbesc despre ei intr-un mod fara speranta sau negativ.”
Totusi, este perfect normal sa te simti exasperat din cand in cand. Daca ajungeti in acest punct, adresati-va partenerului dvs., medicului sau unui prieten de incredere pentru asistenta si consiliere.
Varste si etape
La 18 luni, copilul este curios, neinfricat, impulsiv, mobil si fara cusur in privinta consecintele actiunilor sale – o reteta ideala pentru probleme. “Imaginea mea a unui copil de 18 luni este un copil care fuge de mama sa pe hol, dar continua sa priveasca peste umar sa vada daca ea este acolo”, spune William Coleman, MD, profesor de pediatrie la Centrul pentru Dezvoltare si invatare de la Universitatea din Carolina de Nord Medical School, din Chapel Hill. Desi isi construieste un vocabular si poate urma instructiuni simple, nu poate sa-si comunice in mod eficient nevoile sau sa inteleaga reprimari indelungate, poate sa muste sau sa loveasca pentru a-si afisa nemultumirea – sau pentru a va atrage atentia. Daca asteptati 10 minute pana sa reactionati, nu isi va aminti ce a facut gresit.
La varsta de 2 ani copilul isi foloseste abilitatile motorii in curs de dezvoltare pentru a testa limitele, prin alergare, sarituri, aruncari si alpinism. Vorbeste cateva cuvinte, devine frustrat atunci cand nu poate sa-si spuna punctul de vedere si este predispus la tantrumuri. Este de asemenea egoist si nu-i place sa imparta. “Oamenii denumesc aceasta perioada, teribila varsta de 2 ani”, spune dr. Coleman. Consecintele trebuie sa fie rapide, deoarece un copil de 2 ani nu este capabil sa perceapa timpul. Dar, din moment ce inca nu are controlul impulsului, ofera-i o alta sansa la scurt timp dupa incident, spune Claire Lerner, director de resurse pentru parinti, Zero to Three, o organizatie nonprofit la nivel national care promoveaza dezvoltarea sanatoasa a bebelusilor si a copiilor mici.
La varsta de 3 ani copilul foloseste limbajul pentru a-si sustine punctul de vedere. Deoarece ii place sa fie cu ceilalti copii si are o energie nemarginita, ii va fi greu sa se joace linistit acasa. “Daca duceti un copil de 3 ani la o sala de gimnastica sau o clasa de karate, ii va oferi contactul social pe care-l cere si il va elibera de energie”, spune Harvey Karp, MD, profesor asistent de pediatrie la Facultatea de Medicina din California-Los Angeles . “La aceasta varsta, copiii au nevoie de asta la fel cum au nevoie de afectiune si mancare”. De asemenea, stie ca a gresit, intelege cauza / efectul si pastreaza informatii pentru mai multe ore. Consecintele pot fi amanate pentru un impact maxim, iar explicatiile pot fi mai detaliate. De exemplu, daca arunca cereale in sora/fratele sau, reamintiti-i regulile de aruncare a mancarii si explicati-i ca, daca o va face din nou, nu va mai putea sa se uite la desenele preferate. Daca continua sa arunce mancare, luati-i cerealele. Cand va cere sa se uite la desene, spuneti-i: “Aminteste-ti cand mami ti-a spus sa nu arunci cereale – si tu ai facut-o. Ei bine, mami ti-a spus ca nu vei mai putea sa te uiti la desene”.
Mai cititi si:
